Delphi (sau Delfi) este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.
Locatie
Delphi se afla pe un platou in versantul Muntelui Parnassus. Ramificarea semicirculara se cheama Phaedriades, de aici se vede Valea Pleistos. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean.
Legenda
Numele de ‘Delphi’ provine probabil de la Delphinios, un epitet atasat lui Apollo pentru a reda legatura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoti din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos pana la Delphi din nord si s-a oprit la Tempe, un oras in Tesalia si a cules lauri, planta sacra pentru el. In comemorarea acestei legende, castigatorii Jocurilor Pitiene primeau o coroana de lauri culesi din Tempe.
Oracolul din Delphi
Dincolo de mit, istoria ne invata ca primul templu de la Delfi dateaza de la sfarsitul mileniului al ll-lea i.Hr. Agatat pe panta sudica a muntelui Parnas, incadrat de faleza roz Rhodini si de Flembucos, stanca de culoarea focului, intre care tasneste izvorul sacru de la Castalia, templul domina o campie acoperita de maslini, domeniul lui Apollo, interzis sa fie cultivat. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean. Pelerinii sosesc acolo fie pe mare, debarcand in micul port Kirrha, fie pe uscat, traversand stramtoarea Arachova. Delphi este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.
Incepand cu secolul al Vl-lea, orasul Delfi apare nu departe de templu, obtinandu-si resursele din trecerea pelerinilor. In 548, un incendiu devasteaza templul: el este reconstruit, mai mare si mai frumos, datorita unei subscriptii panelenice.
Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la început sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda în subsolul sfînt al templului lui Apolo.
Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfînt Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau în apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamaie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cand fetele dadeau semne ca s-au ametit, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facand previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca întotdeauna.
La inceput, oracolul este ascultat o data pe an. In fata succesului mereu crescand, preotii adopta un ritm lunar si folosesc doua, apoi trei preotese. Cu toate acestea, cei ce ajung sa le ceara sfatul asteapta adesea mai multe zile pana sa le vina randul. Aceste zile sunt consacrate ofrandelor, jertfelor si purificarilor. Se stropesc cu apa de la izvorul Castalia, deasupra caruia exista si azi gravata aceasta fraza: ‘O picatura ajunge bunului pelerin, cat despre cel rau, nici oceanul nu i-ar spala marsavia’. Oracolul este costisitor; solicitantul trebuie sa cumpere o prajitura foarte scumpa pe care sa o ofere pe un altar, in fata sanctuarului, apoi, pe un alt altar, el jertfeste o oaie sau o capra.
Pythia este intermediara intre zeu si oameni, este personajul cel mai important din sanctuar. Primele preotese sunt fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, insa traditia este modificata in ziua in care un barbat, manat de simturi, o violeaza pe una dintre ele. Atunci, ele sunt inlocuite cu femei in jur de 50 de ani, de obicei simple taranci din regiune.
Nu este necesar ca acestea sa posede vreun dar special pentru a indeplini aceasta functie: ele nu sunt decat instrumentul lui Apollo. In ziua oracolului, Pythia se purifica printr-o baie rituala si imbraca un costum de ceremonie. Apoi se instaleaza in fundul sanctuarului, pe un trepied de aur. Acolo, ea respira exalarea sacra (pneuma enthusi-astikon), si fara indoiala halucinogena, care se ridica dintr-o crapatura din pamant. Intra in transa, devenind vocea lui Apollo.
Urla, geme, ingana vorbe de neinteles pe care preotul (prophetes) le interpreteaza pentru a da un raspuns solicitantului. Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci cand grecii erau amenintati de persi, iar prin raspunsul dat de oracol s-a gasit solutia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strans in sanctuarul Pythiei si au intrebat-o: ‘Trebuie sa luptam impotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit cateva cetati grecesti si acum ameninta Atena, sau ar fi mai intelept sa predam armele?’. Prezicatoarea le-a raspuns: “Doar intariturile de lemn pot salva Atena!”. Politicianul Temistocle (526-460 i.Hr.), decriptand raspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie sa adune vasele de razboi in jurul Atenei pentru a o apara. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc in stramtoarea Salamina, in anul 480 i.Hr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie in aceasta batalie navala.
Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspîndit în întreaga lume civilizata.
Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
