Situl Arheologic Messene

Messene a fost un oras antic grecesc, capitala Messeniei, fondat de catre Epaminodas in 369 i.Hr., dupa batalia de la Leuctra si prima invazie thebana asupra Peloponesului. Astazi din orasul vechi nu se mai pastreaza decatsitul arheologic, un oras modern, cu 6693 de locuitori, fiind construit in apropiere.

Messene a fost construit de catre armatele thebane si argivene si de messenienii exilati, care au fost invitati sa se reintoarca in oras si sa infiinteze un stat independent, sub conducere spartana. Locul a fost ales de catre regele Epaminodas, pe versantul vestic al muntelui care domina campia Messeniei si are doua varfuri mai importante – Ithome si Eua. Cel din urma a fost folosit drept acropolele orasului, fiind inclus in acelasi sistem de fortificatii ca orasul de jos.

Anticul Messene

Orasul antic Messene cuprindea temple si statui, izvoare termale, o piata si un gymnasium, un loc pentru infaptuirea sacrificiilor, mormantul eroului Aristomenes si templul lui Zeus Ithomatas, cu o statuie realizata de celebrul sculptor Ageldas. Dar ceea ce trezea admiratia intregii lumi antice era lungimea si grosimea fortificatiilor, care le depaseau pe toate cele din lumea antica. Din intregul zid, cu o lungime totala de 8 km, se mai pastreaza cateva portiuni in partea de nord, nord-vest. Zidul era flancat de turnuri inalte de 9m, dispuse la intervale neregulate. Dintre portile de intrare in cetate, numai doua au fost localizate exact, cea estica sau laconiana si cea nordica sau arcadiana. Celelalte cladiri care pot fi identificate dintre ruine sunt: teatrul, stadionul, camera de consiliu sau Bouleuterion si propyleum din agora, iar pe versantul muntelui se gasesc fundatiile unui mic templu, probabil inchinat lui Artemis Laphria.

Anticul Messene

Messene a ramas un oras foarte important si pe timpul ocupatiei romane, dar nu si in evul mediu cand aproape i s-a pierdut urma. Prezentul oras Messini a fost construit la 2.5 km distanta de situl arheologic unde se conserva orasul antic. Este o suburbie a orasului Kalamata si nu mai este capitala Messeniei.

Templul lui Apollo Epicurios, Grecia

Localizat pe o creasta muntoasa solitara, dinPeninsula Peloponezia , Grecia, un sit arheologic situat in regiunea Bassai/ Bassae/ Vasses ( trad. ” vai mici” ).

Vestigii din ambele constructii au rezistat trecerii timpului, o adevarata comoara arheologica si culturala. Pe muntele Kotilion(Palaiavlachitsa), la o altitudine de 1131m ,inconjurat de multe defilee si vai ce au dat si numele regiunii, localnicii fac referire la celebrul templu clasic cu apelativele „ stous stylous” (coloanele ) sau “Naos” ( partea cea mai ascunsa a unui templu).

Un singur sit, multe nume. Insa fac referire la zeul Apollo, considerat si venerat ca fiind protectorul si ajutorul locuitorilor greci din acea perioada. Legenda spune ca acest templu a fost construit in semn de recunostinta atunci cand zeul i-a ajutat sa scape de ciuma. Alaturi de numele sau au adaugat si epitetul Epidaurus/ Epikourion din grecesul Epikoourious, care semnifica „ajutor”. Indiferent care ar fi fost motivul , cert este ca nu a fost constructie modesta, un templu din lemn , ci a fost proiectat la o scala mare cu o precizie extraordinara si creativitate arhitecturala.

Templul lui Apollo din Bassae reprezinta un sit religios incadrat pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Sectiunea Grecia- monumente arhitecturala, din 1986. Este unul dintre cele mai bine conservate situri din secolul 5 iH, un exemplu incredibil de arhitectura clasica si o atractie extrem de populara printre turisti.

Templul a fost dat uitarii pentru multe secole si utilizat uneori ca piesa de schimb in timpuri de razboi si cotropitori. Abia in secolul 18 ( 1765) un arhitect francez l-a descoperit intamplator, iar numele sau a fost cunoscut in lume. La inceputul secolului 19, regele George al IV-lea , al Angliei, a luat cateva dintre frizele de marmura din templu ( parte componenta arhitecturala , impodobita cu picturi si basoreliefuri) si le-a expus in Muzeul Britanic, unde se afla si astazi.

Locatia in sine este si ea o destinatie excelenta de explorat , pentru hiking, trekking. Peisajul este foarte frumos iar coloanele marete si formatiunile calcaroase ofera structurii un aspect maiestuos. Dupa ce viziteaza acest templu multi dintre turisti isi continua drumetia catre spectaculoasele panorame ale Muntelui Lykaeon, raul Nedhas si intinderea Marii Ionice.

Insa obiectivul principal al calatoriei este Templul lui Apollo, asadar revenim la povestirea noastra.

Sculpturi din Templul Apollo Epikourios (‘Helper')

Unul dintre cele mai importante si mai impozante temple ale antichitatii, un peisaj stancos, dur potrivit cu rolul sau de protector dar si cu impetuozitatea constructiei. Esteunic in istoria Greciei tocmai datoritaarhitecturii sale care combina o varietate deidei inedite atat in aspectul exterior , cat si aranjamentele interioare, combinand trei situluri arhitecturale diferite: ionic, doric si corintian. Unicitatea sa consta si in existenta celei mai vechi coloane corintiene din lume ( care a fost insa alterata in timpul excavarilor) si misterele legate de pozitia constructiei si existenta sau nu a unei statui de cult, dedicata zeului Apollo.
Nu au fost gasite imagini sau schite ale acesteia dar exista unele indicii care ar sugera ca acea coloana corintiana misterioasa din altar, ar constitui o reprezentare fara grafica a zeului. Totusi unul dintre istoricii greci ar fi inregistrat existenta unei statui a lui Apollo , din bronz , in Bassae, de unde a fost mai apoi mutata in 369 iH si inlocuita cu o statuie din lemn ( trupul ) si marmura (capul), tehnica specifica din acea perioada in Grecia (-de a construi statuile cu extremitatile din marmura sau piatra iar restul corpului din lemn).

Templul ce a supravietuti pana in zilele noastre nu este templul original de pe bolovanii stancosi ai crestelor Kotilion. Primul templu inchinat lui Apollo a fost inaltat catre sfarsitul secolului 7 iH, si a fost reconstruit de cel putin doua ori in 500 iH si 600 iH.

Templul de astazi a fost contruit in Muntii Arcadian de acelasi arhitect care a proiectat Parthenon-ul. Mare parte din templu a ramas nevatamat datorita izolarii sale. Are o forma clasica de templu grecesc, cu o structura interioara in forma de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de “cella“, inconjurata de coloane si impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Desi majoritatea templelor aveasu insa fata indreptata spre est, acesta este orientata dinspre nord catre sud. Un templu construit in intregime din calcarul provenit din muntii inconjuratori, partial modelat dupa Templul lui Apollo din Delphi. Frizele erau decorate cu basoreliefuri si picturi reprezentand lupte intre Amazoane si Centauri.

Situl a fost excavat de arheologisti incepand cu secolul 20 si au continuat in cea de-a doua jumatate a aceluiasi secol. Recentele cercetari incearca sa restaureze templul pentru a-i reda splendoarea istorica. Pe perioada restauratiei , acesta este gazduit in interiorul unui cort imens ( instalat in 1987 ) pentru a-l proteja de intemperiile naturii, insa ii ascunde mult din frumusetea arhitecturala.

sursa:::http://www.despre-turism.ro/templul-lui-apollo-epicurios-grecia/

NAFLIO

Biserica Sfantul Apostol Andrei - Patras

Biserica Sfantul Apostol Andrei este o mareata biserica din orasul grecesc Patras. Orasul Patras este al treilea oras ca marime din Grecia si este capitala judetului Ahaia, ce se afla in nordul peninsulei Peloponez, la 215 de kilometri vest de Atena. Orasul se afla la poalele muntelui Panchaikon, cu deschidere la Golful Patras.

Istoria orasului Patras se intinde pe o perioada de patru milenii, sub dominatia Imperiului Roman, el devenind unul dintre marile centre cosmopolite din estul bazinului mediteranean.

Patras este numit "poarta occidentala a Greciei" datorita faptului ca el este un centru comercial international, in timp ce portul sau foarte animat reprezinta punctul ce comunica cu Italia si intr-adevar, cu restul Europei Occidentale

.

Conform traditiei crestine, orasul Patras a fost locul martiriului Sfantului Apostol Andrei. Acest sfant apostol a si propovaduit in acest loc invatatura crestina incredintata lui direct de catre Mantuitorul Hristos.

In orasul Patras sunt doua mari biserici legate de Sfantul Apostol Andrei:biserica cea veche, ridicata pe locul martiriului sau, si biserica cea noua, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

Sfantul Apostol Andrei - 30 noiembrie

Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul orasului Patras. El s-a nascut in Betsaida, un orasel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul.

Auzind, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe Sfantul Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei l-a lasat pe Ioan si a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si "Apostolul cel dintai chemat al Domnului".

Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui "intai chemat", i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia.

Tot Sfanta Traditie ne mai spune si ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, in orasul Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".

Biserica cea veche din Patras

Exact pe locul in care a fost martirizat Sfantul Andrei, astazi se inalta o basilica ortodoxa - biserica cea veche a orasului Patras. Aceasta a fost ridicata peste ruinele unei foste basilici bizantine, daramata de turci, care la randul ei fusese ridicata peste ruinele unui templu antic grecesc; templul era inchinat zeitei Demetra.

Biserica cea veche a orasului, ridicata in imediata apropiere a bisericii celei noi, a fost construita intre anii 1836-1843. Langa aceasta biserica veche se afla si "fantana Sfantului Andrei", inca un loc in care credinciosii vin cu mare evlavie. Conform traditiei locului, acesta era locul in care Sfantul Apostol predica "Vestea cea Buna".

Biserica Sfantul Apostol Andrei - biserica cea noua

Biserica cea noua a orasului, de factura bizantina, a fost intemeiata in anul 1908 de catre regele George I, fiind sfintita in anul 1974 de catre mitropolitul orasului, episcopul Nicodim. Biserica Sfantul Andrei din Patras, este cea mai mare biserica din Balcani, in interiorul ei putand incapea un numar de 5.500 de credinciosi.

Aceasta sfanta biserica are o arhitectura impresionanta. Lucrarile de constructie au fost supravegheate de catre arhitectul Anastasioa Metaxas, iar dupa moartea acestuia (1937) de catre architectul Georgios Nomikos.

Domul central al bisericii se afla la o inaltime de 46 de metri. Asupra acestuia se inalta o cruce de cinci metri, in intregime placata cu aur. Alaturi de aceasta, biserica mai este presarata cu inca 12 cruci mai mici. Acestea, dimpreuna cu cea mare, au un frumos simbolism: Hristos si cei doisprezece Apostoli.

Interiorul bisericii este imbracat cu minunate picturi bizantine si icoane. Tot in interiorul bisericii, pelerinii se pot inchina Sfintelor Moaste ale Sfantului Andrei (capul sfantului), cat si unei bucati din crucea in forma de X, pe care acesta a fost rastignit.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - Vasta

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora.

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci

Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.

Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci."

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta. Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII.

Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona. Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.

Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu".

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii."

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

imagini