NAFLIO

Pesterile din adancurile Greciei- un relief carstic impresionant

Grecia detine cele mai multe pesteri din lume. Primele tentative sistematice de explorare stiintifica au fost realziate de catre sotii Ioannis si Anna Petrochilos, care au infiintat in 1950Societatea Elena de Speologie. 30 de ani mai tarziu arhivele societatii contineau o lista de 7500 de pesteri pe teritoriul Greciei, devenind la momentul respectiv tara cu cele mai multe pesteri din lume iar descoperirile au continuat .Cateva mii din cele consemnate au fost explorate si au fost apoi dezvoltate atat pentru scopuri turistice cat si stiintifice, in timp ce 100 dintre ele sunt declarate atractii turistice internationale.

Cel putin jumatate dintre pesterile Geciei pot fi gasite pe minunata insula Creta, iar din cele peste 3000 , 850 au fost explorate in intregime.

Pesterile grecesti reprezinta un element important al mitologiei grecesti. Unele dintre ele adapostesc descoperiri arheologice importante, in special din Paleolitic:

• Pestera Petralona (Chalkidiki)

Cu o lungime de 2 km , aceasta pestera reprezinta o piesa extrem de importanta in explicatia evolutiei omului. Aici au fost gasite osemintele incrustate in stalactite ale unui om preistoric, cel mai antic european de pe Pamant, ce a trait acum 700.000 de ani. La intrare se desfasoara un tunel lung de 100 m unde puteti admira expozate arheologice pe rafturi de prezentare special amenjate.

• Pestera Lacurilor (Kalavryta, Achaea)

Localizata in orasul Kastria , la 60 km distanta de tunelul Tripoli, reprezinta o rara creatie a naturii.
Interiorul acesteia reprezinta lacasul a 13 lacuri dispuse pe 3 nivele: o formatiune naturala unica in lume.In timpul iernii cand zapada se topeste, raul ( cu o lungime explorata 1980 m) ce strabate pestera da nastere la numeroase casacade naturale, extrem de spectaculoase . Iar in timpul verii, cand raul seaca parte din peretii si formatiunile calcaroase se usuca dezvaluind adevarate statuete de 4 m inaltime. Restul pesterii retine apa pe tot parcusul anului, alimentand cele 13 lacuri subterane.

• 
  
• Pestera Perama ( Ioannina)

Acopera o suprafata de 14.800 m patrati si a fost dedicata persoanjelor mitologice Pluto si Persephone. Turul turistic acopera doar 1100 m din lungimea totala a pesterii. Este una dintre cele mai frumoase pesteri ale Greciei si din Balcani, cu o varietate unica de 14 tipuri de stalactite si stalagmite, in diferite forme si dimensuni.
In afara coridoarelor sale labirintice,una dintre galeriile sale misterioase adaposteste asa numita “Cruce” o formatiune de calcar formata in mod natural prin desprinderea uni stalactite cazute de-a curmezisul unei stalagmite bifurcate.

• Grota- sanctuar din Arkalochori, Creta.

• Grota sanctuar

Pesterile grecesti reprezinta muzee bogate si rare in lume.

Scopul si utilitatea lor a fost si este multipla: loc de adapost pentru numeroase animale salbatice ( ursi, tigri, hiene sau lupi) dar si loc de refugiu pentru oamenii primitivi in paleolitic si neolitic. Au fost utilizate si ca spatii de venerare si de jertfe in vremurile stravechi; cele mai mari mituri grecesti sunt legate de cadrul pesterilor, astfel incat multe dintre ele au propria legenda si poveste ( ex: Legenda Pesterii Lacurilor).
Spectaculoase si totodata inspaimantatoare, pesterile au fost considerate in vremuri stravechilocatii divine, asociate cu puteri supranaturale si spirituale.De aceea multe dintre ele au fost folosite ca lacasuri funerare (Diros), pentru ritualuri ( Skoteino).Altele se leaga de evenimente mitologice cum sunt pesterile Dyktaian si Idaean din Creta , asociate cu nasterea lui Zeus. Chiar si in crestinimul timpuriu , bisericile erau construite in interiorul sau in apropierea unei pesteri.

Unele dintre pesteri contin biserici ortodoxe si manastiri , asa cum este Pestera Apocalipsei din Patmos sau Sarandaskaliotissa din Samos. Multe dintre scobiturile stancilor sau grotele acestora au fost ocupate de ermiti si pustnici. Pestera Arkoudiotissa ( “ ursilor” ) este situata langa manastirea Akrotiri din Creta si a fost considerata inca din vremuri antice ca un loc sacru , iar mai tarziu a servit ca loc de rugaciune pentru Fecioara Maria.

Nenumarate astfel de grote au au avut un rol important in timpul razboiului de independenta,functionand ca scoli secrete, spitale, ateliere de mestesugarie. Chiar si apa din pestera a fost considerata deosebita si a fost utilizata atat pentru baut, irigatii cat si tamaduire, iar in prezentgheata din pesteri este utilizata de multi bastinasi, din munti, pentru a-si conserva alimentele.

Doua dintre cele mai mari complexuri speologice sunt cel din Peninsula Mani ( grota cu apa- Diros ) si cel de la Acropole din Atena care cuprinde alte 3 caverne .

Pesterile Dirou ( /Diros, Peninsula Mani )

Pestera Dirou este cea mai lunga dintre pesterile Greciei: 15.400 m. Este un loc magic strabatut de un rau subteran cu ape cristaline ce formeaza meandre gratiose printre tunelurile si grotele pesterii. Stalactitele si stalagmitele licaresc in culori minunate dezvaluind textura minuata creata de fortele naturii de-a lungul a mii de ani.

Complexul speologic de pe Acropole, Atena, Attica.

Asclepieion ( panta de nord- vest)- in traducere “ templu de vindecare”
Pestera Auglaros
Caverna Mycenean, o fantana miceniana abandonata ( panta de nord vest a Acropolelor).

• Pestera Andritsa

Cea mai recenta dintre explorarile speologice din Grecia, in perioada 2004-2005 , Pestera Andritsa este un exemplu de sit arheologic, cu sute de descoperiri in domeniu. Se pare ca scopul initial al acesteia era refugiu si aparare in vremuri de razbeliste.

O pestera extrem de interesanta se afla in apropierea lacasului de rugaciune Sfantul Nicolae din Creta, utilizata de catre rezistenta in timpul ocupatiei naziste. Este uimitor sa vezi incrustate pe peretii pesterii numele tuturor celor care si-au gasit refugiu aici.In prezent intrarea in pestera a fost amenajata ca si bar , fara a percepe taxa de intrare pentru a vizita pestera, insa cu posibilitatea de a servi racoritoare intr-un decor inedit.

• Blue Cave (Zakynthos)

Culorile uimitoare ale coralilor rosii reflectati in apa albastra a pesterilor creaza o atmosfera magica, in special la apus sau rasarit. Sitaute pe insula Zakynthos , sunt accesbile doar pe mare, si reprezinta una dintre cele mai atractive locatii ale insulei. Cea mai mare dintre ele se numeste Kianoun si poate fi vizitata de catre turisti cu ajutorul barcilor disponibile de inchiriat in portul insulei. In interior puteti admira arcade minunate formate prin eroziune de-a lungul miilor de ani, arcade impodobite deasemenea cu corali rosii. Sunt un loc ideal pentru scufundari.

• 
  
• 
  
• Cele mai adanci pesteri grecesti, in ordinea adancimii lor sunt:

-Gourgouthakas in Munti Lefka Ori, Insula Creta ( adancimea maxima explorata – 1,208 m , pana in 1997 , au ramas cateva trasee neexplorate);

- Pestera Lion tot in Muntii Lefka Ori, Creta ( -1.120 m , 2008, explorarea continua);

-Pestera Tafkoura in Muntii Psiloritis, Creta ( adancime explorata -860 m , pana in 1996, cu teritorii inca neexplorate). Aceasta detine si recordul in ceea ce priveste cele doua dimensiuni, adancimea si lungimea, situandu-se printre primele 3 ca si adancime,cu o lungime de 6.570 m.

Deloc surprinzator pentru o tara al carui relief este in mare parte format din calcar, teritoriul continental si insulele grecesti abunda in pesteri si relief carstic: numeroase pasaje subterane, deschizaturi in stanci, camere, bolte si tuneluri formate prin actiunea apei asupra calcarului.Avand in vedere imnutatea lor la eroziune, multe ramasite ale oaselor umane sau animale, vase si obiecte antice s-au conservat extraordinar de bine in crusta de calcar depusa.

BUCATARIA GRECEASCA, SAVOARE SI AROMA CU MULTA DRAGOSTE

Se spune ca oriunde ai fi o felie de branza feta la masa, aduce odata cu ea toata aroma Greciei.

Daca ai vizitat Grecia, sigur ati fost impresionati pe langa templul zeitei Atena, Acropole si muntele Athos, si de traditiile culinare grecesti, bazate in special pe vegetale proaspete de sezon, condimente, mirodenii si ulei de masline.

Traditiile culinare reprezinta pentru greci un patrimoniu de pret, pe care il cultiva si respecta. Cu ata mai mult cu cat parca in nici o tara specificul bucatariei nu a fost atat de influentat de istorie ca in Grecia

Mancarea greceasca este simpla si eleganta, cu arome mai subtile sau mai tari, cu textura fina sau crocanta, proaspata sau conservata, sanatoasa si hranitoare.
Ofertele bucatariei grecesti acopera o paleta incredibil de bogata si variata de mancaruri si bauturi, rezultat al miilor de ani de istorie, de cand grecii traiesc, gatesc si mananca. Fiecare preparat grecesc are o istorie in spate si te invita in timp ce mananci, la o calatorie in trecut pe pamantul zeilor.
Totodata mancarea greceasca este un prilej de a aduna la masa familia si prietenii, atat acasa cat si in restaurante.

Influente culinare
De a lungul timpului bucataria greceasca a fost influentata de:

Extinderea imperiului grecesc din timpul lui Alexandru cel Mare, din Europa spre India, care aduce influent edin nord si Est;

Cucerirea Greciei de catre romani, care aduce influente ale cosmopolitei bucatarii romane;

Evolutia Imperiului bizantin, rezultat prin mutarea capitalei Imperiului roman la Constantinopol si cucerirea acestuia de catre turci in 1453, de aici rezultand 400 de ani de ocupatie si influenta turceasca.

Se poate spune ca Grecia are o bucatarie cu traditie inradacinata in istorie si influentata timp de secole de culturile vecine din Turcia, Orientul Mijlociu si Balcani.

Stiati ca....

Prima carte despre arta culinara a fost scrisa de un mare gurmand grec, Archestratos, in 330 I.C., acesta aratand in carte importanta si locul ocupat de arta culinara in societatea greceasca.

Traditia tichiei de bucatar isi are radacinile din Evul Mediu, din manastirile ortodoxe grecesti. Calugarii care se ocupau cu prepararea mancarii purtau pentru a se deosebi de ceilalti, astfel de palarii albe, inalte.

Intr-o mare masura se poate spune ca bucataria vegetariana are ca model si retete bucataria greceasca.

Ingrediente
Preferinta grecilor spre viata imbelsugata si dragostea pentru mancaruri simple, bine condimentate, sunt reflectate de modul de preparare a mancarurilor. Savoarea lor deosebita este data mai ales de bogatia si calitatea ingredientelor.

Maslinii dau un ulei plin de miresme, care adauga savoare mancarurilor, lamaii parfumati gem sub povara fructelor pline de arome, strugurii care rodesc in viile care imbraca dealurile, dau vinuri excelente, unele avand aroma de rasina.

Marile ofera o mare varietate de pesti si de scoici, de care profita restaurantele de pe malul mari, preparandu-le dupa retete delicioase, tipic grecesti.

Condimentele si ierburile in stare proaspata sau conservate cu stiinta sunt variate si numeroase, folosirea lor fiin dezvoltata cu pasiune de generatii intregi de bucatari greci.

Uleiul de masline
Cel mai popular si de baza ingredient grecesc este uleiul de masline. El este nelipsit in prepararea bucatelor grecesti, de la oua la dulciuri. Uleiul grecesc datorita climei de aici, este considerat de calitate si cel mai bun, fiind folosit pentru imbunatatitrea uleiurilor din alte tari.

Un dar al zeilor
Conform mitologiei grecesti, Aristaios, fiu al lui Apollo a fost trimis de zei sa aduca in dar grecilor, arta prepararii branzei. Grecii au apreciat acest dar, numit de ei "de nepretuit" si au excelat in timp. Intr-adevar, indiferent de origini branzeturile grecesti sunt considerate printre cele mai fine din lume, foarte multe sortimente dobandind protectie UE (PDO).

Feta regina branzeturilor grecesti este exportata si cunoscuta in toata lumea. Se prezinta sub mai multe variante de la semi-soft la semi-hard, mai aromata sau nu si poate fi folosita in prepararea aperitivelor, felurilor principale, garniturilor sau salatelor, sau poate fi servita ca atare, mai ales insotita de fructe.

Feluri traditionale de mancare

Aperitive

Mezedes, sunt gustari pentru cina, ce includ gustari din masline, ardei iute copt, vinete preparate la gratar, branzeturi, salate, preparate din fructe de mare... Sunt importante si diversificate pentru ca in Grecia mesele de dimineata si de pranz sunt usoare, iar cina e adesea servita seara tarziu.

Branza greceasca proaspata, e folosita pentru a insoti painea de casa facuta din seminte intregi, sau pentru a o rade peste alte preparatele.

Fila pita, este facuta dintr-un foietaj foarte subtire si garnisita cu pui si ciuperci, spanac si branza greceasca, sau miel si praz.

Feluri principale

Principalul tip de carne folosit de catre greci este carnea de miel.
Pentru mesele obisnuite, carnea de miel este inabusita in vase inalte impreuna cu legume asortate si apoi fripta la gratar; pentru sarbatori carnea se prepara in curte sau la protap

Carnea de porc, de vita, de pasare sau de vanat se prepara marinata, pe gratar sau la cuptor. Puiul se gateste fript sau inabusit.
Carnea se prepara cu legume, adesea imbogatite cu sos galben de lamaie sau cu sos de tomate condimentat cu scortisoara.

Moussakaua, garnisita cu straturi de vinete sau dovlecei, este aromata cu usturoi si dreasa pe deasupra cu ou.

Garnituri

In bucataria greceasca orezul este un ingredient important, din el preparandu-se pilafuri delicioase, asezonate cu condimente si alune. Orezul este preparat si la cuptor, cu carne, si servit apoi cu legume inabusite.

Dolmades, adica frunze de vita umplute cu orez, carne, linte si condimente.

Legumele cele mai frecvent folosite sunt mazarea, fasolea, lintea, in soiuri de culori si marimi diferite.

Salate
Salatele grecesti sunt pregatite din legume proaspete din abundenta sau din legume marinate si gatite la cuptor, condimentate cu ierburi aromate.

Ierburile cresc din belsug in munti: busuioc, oregano, menta, cimbru, salvie, coriandru...

Una din legumele preferate la pregatirea salatelor este ceapa cruda sau coapta, apoi prazul si de asemenea usturoiul;

Ardeiul si rosiile folosite au diverse culori si marimi.

Deserturi si bauturi
Fructe si dulciuri

Fructele proaspete: smochine, portocale, mere si pepene incheie de obicei cina.

In ocazii festive se servesc foietajele.
Fara indoiala cel mai cunoscut preparat de patiserie este baklavaua, facuta din mai multe foi, cu sirop de miere pe deasupra si decorata cu nuci.

Prajiturile cu unt si miere sunt un deliciu pentru dupa-amiezele tarzii cand sunt insotite de o cafea greceasca tare.
Bauturi

Vinurile grecesti sunt faimoase, ele sunt consumate mai ales dupa gustari si cu moderatie.

Ouzo (cu aroma de anason) si berea sunt deasemenea bauturi alcoolice populare.

Cafeaua neagra se consuma chiar la mesele obisnuite.

Templul lui Artemis

Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C.
Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.
Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.
Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.

Bucătăria grecească

Secretul bucătăriei greceşti îl constituie bucuria ospăţului comun.

De aceea, mesele sunt compuse dintr-un mare număr de mici mâncăruri, consumate de toţi cei aflaţi la masă. Bucătăria grecească are patru filoane, compuse din: ingrediente proaspete, folosirea cu iscusinţă a condimentelor şi a plantelor – culese din munţi şi sate, extraordinarul ulei de măsline şi simplitatea mâncărurilor. Nu este o întâmplare, că grecii au cel mai mic coeficient al îmbolnăvirilor sistemului circulator şi de inimă din Europa!

Măslinele – darul zeilor…

Încă din timpurile antice uleiul de măsline era cunoscut ca un produs preţios. Măslinii, a căror tăiere era pedepsită chiar cu moartea, reprezentau un obiect de cult specific. În zilele noastre
uleiul de măsline este prezent în cantităţi considerabile în mai toate felurile de mâncare greceşti. Este de o calitate remarcabilă şi aduce multe beneficii sănătăţii. Diminuează nivelul colesterolului dăunător, conţine antioxidanţi naturali şi vitaminele E şi A.

Mănâncă asemeni unui grec!Grecii adoră să mănânce bine, de aceea apreciază bucătăria gustoasă. Nu trebuie să mire fara virgula, că sunt capabili să plece într-o călătorie lungă la restaurantul, unde sunt servite cele mai bune souvlaki coapte pe grătar – felul grecesc principal. Cina îmbelşugată face, ca grecii să nu pună mare accent pe micul dejun. Pentru masa de dimineaţă este suficientă cafeaua servită în ceşti mici împreună cu o prăjitură. O diversificare plăcută o reprezintă de asemenea brânzeturile condimentate. Pentru prânz cele mai bune sunt tzatziki – iaurt cu usturoi şi castraveţi proaspeţi sau salată grecească, alături de care este servit peşte copt sau musaca.

Clasificarea uleiurilor de măsline:

Extra Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1%
Superfin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1.5%
Fin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 3%
Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 4%.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - Vasta

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora. Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez. Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor. Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci." Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta.

Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad. Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica. Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata. Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ? In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala. Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin. S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica.

Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu". Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992). Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993). Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii." Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

..........

Delphi Muzeul

Charioteer bronz, opera de arta a sarbatorit cea mai în Muzeul Delphi.

Sfinxul Naxian

Cele mai vechi notaţie de melodie. Foto

Pereche de statui colosale. Foto

Scutirea de la Trezorerie a Siphnians. Foto

Veşminte de cap cu şefii de aur. Foto

Statuia Cultul Antinous. Foto

Argos

Denumirea "Argos"

"Argos" este un nume grecesc clasic. Cele mai răspîndite sensuri sunt cele de "câine de aşteptare pentru Ulise Master întoarcerea sa în Ithaca, şi de oraşul vechi şi contemporane din Argos. Există o altă câteva sensuri toate legate de Grecia antică:

1 "Argos", Ulise "credincios câine credincios câine "Ulise a fost numit Argos. A aşteptat Master întoarcerea sa în Ithaca de peste un deceniu, şi a fost primul care a recunoscut un rege întoarce din războiul troian, chiar dacă a fost Ulise masqueradate ca un cerşetor de a descoperi ce se întâmplă în palatul său în timpul absenţei sale. Mitul menţionează că caine foarte vechi a murit doar după recunoaşterea stăpânul său să fi îndeplinit destinul lui de credinţă. Sperăm să găsească o reprezentare în curând. 2 "Argos", un grec oraş Una dintre cele mai vechi oraşe antice greceşti care a rămas în aceeaşi poziţie pe tot parcursul istoriei sale din perioada preistorica, prin intermediul istoriei antice, perioada bizantină şi ocupaţia turcească. Argos a avut loc, de asemenea, un rol important în primii ani de statul elen imediat după rebeliune împotriva turcilor în 1821 a distrus. De multe ori, dar niciodată nu a abandonat de cetăţenii săi, Argos a fost reconstruit rapid după fiecare distrugere. Astăzi, Argos este un mic oraş modern, cu o populaţie de aproximativ 30.000. Ea aparţine de prefectura Argolida în Peloponez. 3 "Argos", un erou grec antic Un erou grec antic, fiul lui Dias (Zeus) şi Niobe, "constructor" al oraşului Argos. El a fost căsătorit cu Oceanis Peitho, sau Ismini Asopis, sau Euadni Strymonis. copiii lui au fost Kriasos, Ekvasos, Peirasos, Epidavros, Tirint, Phorbas, Argos şi Iasos. Eroul este menţionat de Hesiodos, Pherekides, Evripides, Pausanias, Apollodoros şi Yginos. mormântul eroului a fost localizat în oraşul Argos Libia. cetăţenii considerat Argos el, ca primii care au introdus cerealele în oraş dinspre şi spre templul au fondat primul Demetra Libyssa (din Libia). 4 "Argos", un gigant mitic grec O cifră exceland ale mitologiei al oraşului Argos, un nativ gigant puternic, sau fiul sau Inachos Aginor sau Arestor sau Ismene. Zeita Hera la numit în calitate de gardian al lui Io (fiica Inachos şi unul dintre preotesele lui Hera). Io a fost mascat de către Hera, la o vacă pentru a evita "dragoste Dias, dar Hermes, în urma" comenzi Dias, ucis Argos şi a furat Io. Argos ca un gardian este panoptis "(cel care vede totul)," tri-ophthalmos "(cine are 3 ochi)," tetra-ophthalmos "(cine are 4 ochi)," ekat-ophthalmos "(cine are 100 de ochi) sau "myriopos" (cel care are zeci de mii de găuri). El este reprezentat în două cu care se confruntă, sau ca având trupul acoperit cu ochii. Numele înseamnă genial "şi corpul său pline de ochi simbolizează cerul. Astfel, Argos poate fi considerată ca o formă de Dias.

Argos este un oras antic grecesc, care face parte din prefectura Argolida, în regiunea Peloponez. Ea are patru subdiviziuni principale: Kokla, Larissa, Akova, şi Timenio. Acest oras a trecut prin mai multe evenimente istorice interesante, iar trecutul ei se numără printre principalii factori care atrag turisti la terenurile sale.

oraşul Argos a fost un bastion important, şi a fost văzut de restul regiunii, ca o pată strategice. Această zonă a fost unul dintre primele locuri în regiune fiind locuita si pentru a deveni un oraş, numai egalat de acropola din Tirint si Micene.

În ori homeric, oraşul din Argos a fost condus de un discipol al lui Agamemnon, şi numele districtul în care acest oraş se află, Argolis, provine de la astfel de epoca. Mai târziu, în timpul romanilor, regiunea ar fi cunoscut sub numele de Argeia întrucât acesta a fost numele dat de către aceşti locuitori.

În timpul Războiului Persan, Argos a fost solicitat pentru a lupta şi a refuzat să facă acest lucru, care a cauzat să fie cumva dispreţuit de multe din oraşele vecine, pentru anumite perioade de timp. Acesta a fost unul dintre momentele cele mai critice şi dificile din istoria Argos, deşi a fost depăşită în curând şi să devină parte din trecut.

La începuturile secolului al 12-lea, una dintre cele mai interesante constructii din Argos a fost construit, castelul de la Larissa. Pe lângă această construcţie, acest oraş şi împrejurimile sale au primit mai multe clădiri şi construcţii uimitoare cu trecerea timpului, unele dintre ele pot fi încă observate.

In prezent, orasul Argos este cel mai mare oraş din prefectura Argolida, şi unul dintre cele mai vizitate de către turişti, de asemenea. Economia Argolis "se bazează în principal pe agricultură, şi portocale, precum şi a altor critici sunt printre principalele resurse ale oraşului. Există multe locuri interesante vizitatorii pot întâlni în timp ce acestea sunt în Argos, cum ar fi Muzeul de Arheologie sau multe constructii antice, acestea ar trebui să ceară informaţii despre atracţiile oraşului, în principal pentru a asigura respectarea nu lipsesc nici una dintre ele.

ΧΡΟΝΙΑ ΠΟΛΛA!!!

DELPHI, GRECIA

Delphi (sau Delfi) este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.

Locatie

Delphi se afla pe un platou in versantul Muntelui Parnassus. Ramificarea semicirculara se cheama Phaedriades, de aici se vede Valea Pleistos. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean.

Legenda

Numele de ‘Delphi’ provine probabil de la Delphinios, un epitet atasat lui Apollo pentru a reda legatura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoti din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos pana la Delphi din nord si s-a oprit la Tempe, un oras in Tesalia si a cules lauri, planta sacra pentru el. In comemorarea acestei legende, castigatorii Jocurilor Pitiene primeau o coroana de lauri culesi din Tempe.

Oracolul din Delphi

Dincolo de mit, istoria ne invata ca primul templu de la Delfi dateaza de la sfarsitul mileniului al ll-lea i.Hr. Agatat pe panta sudica a muntelui Parnas, incadrat de faleza roz Rhodini si de Flembucos, stanca de culoarea focului, intre care tasneste izvorul sacru de la Castalia, templul domina o campie acoperita de maslini, domeniul lui Apollo, interzis sa fie cultivat. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean. Pelerinii sosesc acolo fie pe mare, debarcand in micul port Kirrha, fie pe uscat, traversand stramtoarea Arachova. Delphi este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.

Incepand cu secolul al Vl-lea, orasul Delfi apare nu departe de templu, obtinandu-si resursele din trecerea pelerinilor. In 548, un incendiu devasteaza templul: el este reconstruit, mai mare si mai frumos, datorita unei subscriptii panelenice.

Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la început sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda în subsolul sfînt al templului lui Apolo.

Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfînt Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau în apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamaie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cand fetele dadeau semne ca s-au ametit, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facand previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca întotdeauna.

La inceput, oracolul este ascultat o data pe an. In fata succesului mereu crescand, preotii adopta un ritm lunar si folosesc doua, apoi trei preotese. Cu toate acestea, cei ce ajung sa le ceara sfatul asteapta adesea mai multe zile pana sa le vina randul. Aceste zile sunt consacrate ofrandelor, jertfelor si purificarilor. Se stropesc cu apa de la izvorul Castalia, deasupra caruia exista si azi gravata aceasta fraza: ‘O picatura ajunge bunului pelerin, cat despre cel rau, nici oceanul nu i-ar spala marsavia’. Oracolul este costisitor; solicitantul trebuie sa cumpere o prajitura foarte scumpa pe care sa o ofere pe un altar, in fata sanctuarului, apoi, pe un alt altar, el jertfeste o oaie sau o capra.

Pythia este intermediara intre zeu si oameni, este personajul cel mai important din sanctuar. Primele preotese sunt fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, insa traditia este modificata in ziua in care un barbat, manat de simturi, o violeaza pe una dintre ele. Atunci, ele sunt inlocuite cu femei in jur de 50 de ani, de obicei simple taranci din regiune.

Nu este necesar ca acestea sa posede vreun dar special pentru a indeplini aceasta functie: ele nu sunt decat instrumentul lui Apollo. In ziua oracolului, Pythia se purifica printr-o baie rituala si imbraca un costum de ceremonie. Apoi se instaleaza in fundul sanctuarului, pe un trepied de aur. Acolo, ea respira exalarea sacra (pneuma enthusi-astikon), si fara indoiala halucinogena, care se ridica dintr-o crapatura din pamant. Intra in transa, devenind vocea lui Apollo.

Urla, geme, ingana vorbe de neinteles pe care preotul (prophetes) le interpreteaza pentru a da un raspuns solicitantului. Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci cand grecii erau amenintati de persi, iar prin raspunsul dat de oracol s-a gasit solutia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strans in sanctuarul Pythiei si au intrebat-o: ‘Trebuie sa luptam impotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit cateva cetati grecesti si acum ameninta Atena, sau ar fi mai intelept sa predam armele?’. Prezicatoarea le-a raspuns: “Doar intariturile de lemn pot salva Atena!”. Politicianul Temistocle (526-460 i.Hr.), decriptand raspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie sa adune vasele de razboi in jurul Atenei pentru a o apara. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc in stramtoarea Salamina, in anul 480 i.Hr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie in aceasta batalie navala.

Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspîndit în întreaga lume civilizata.

Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.