αποκριες 2011

Se pot spune multe despre Carnavalul din Grecia insa elementul caracteristic al evenimentului e reprezentat de masca. Mastile depasesc prin maiestrie orice alte produse de acest tip. Cu ocazia carnavalului lumea isi pune mastile pe fata (asortandu-le cu costume pe masura) intrand astfel in anonimat. De-a lungul timpului acest anonimat a ascuns infidelitati, seductii, crime, iubiri si tradari iar fiecare editie a carnavalului pare sa aduca in prezent ceva din spiritul caracteristic venetian.

Acest carnaval are loc inainte de inceperea postului.

Aποκριες= καρναβάλι ( carnaval)

In fiecare primavara orasul Patras gazduieste unul dintre cele mai colorate carnavaluri din Europa si cel mai mare Carnaval din Grecia. Dateaza de peste 180 de ani. In 2011 evenimentele incep pe data de 17 ianuarie si tine pana in 14 februarie, inainte de inceperea postului Pastelui, dureaza 3 saptamani. Carnavalul de la Patras include o serie de evenimente: baluri, parade, parada de sambata noaptea, carnavalul copiilor.

Απόκριες ονομάζονται οι τρεις εβδομάδες πριν από τη Μεγάλη Σαρακοστή. Σήμερα, όμως Αποκριά ονομάζεται ιδιαίτερα η Κυριακή της πρώτης (μικρές απόκριες, της Τυροφάγου) και η Κυριακή της δεύτερης και τρίτης βδομάδας.
Ονομάστηκε έτσι, επειδή τη περίοδο αυτή, συνηθίζεται να μην τρώνε κρέας οι Χριστιανοί, δηλαδή «να απέχουν από κρέας». Λέγεται επίσης απόκριες, Απόκρεω, της Τυροφάγου, γιατί την εβδομάδα αυτή τρώνε μόνο γαλακτοκομικά και όχι κρέας, για να προετοιμαστούν σιγά - σιγά για τη νηστεία της Σαρακοστής.

Imagini de la carnavalul din Grecia

Traditii si sarbatori la greci

Sarbatori Nationale

• 25 Martie - Ziua Nationala a Greciei
• Marele NU!

Imnul National

• Imnul national al Greciei

Sarbatori Religioase

• Vasilopita - Traditie si cult
• Marea sarbatoare ortodoxa din mijlocul lunii August
• Obiceiuri si datini de Paste
• Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia

Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia

Perioada sarbatorilor de iarna in Grecia incepe in ajunul Craciunului si dureaza pina la Boboteaza. In aceste 12 zile (Cele 12), numeroase traditii, nu o data proprii diferitelor zone, sint celebrate pe tot intinsul Greciei. Aceste traditii sint rezultate din contopirea sarbatorilor crestine clasice cu cele pagine. Catre sfarsitul epocii romane, Biserica a inlocuit sarbatorile pagine, precum Saturnaliile, Calendele etc.,transformindule in sarbatori crestine.

In timpuri stravechi, perioada Craciunului nu reprezenta zile de bucurie si destindere, ci reprezenta victoria luminii asupra intunericului. Nu intimplator 25 decembrie se afla la putine zile de solstitiul de iarna, cind noaptea este mult mai lunga decit ziua. Era celebrata atunci nasterea zeului Mithra, Neinvinsul Soare, la 25 decembrie, sarbatoare ce avea sa devina, la mijlocul secolului IV d.Hr., ziua de aniversare a Nasterii lui Iisus Christos, Noua Lumina a lumii. Conform obiceiurilor, fiecare casa se impodobea cu macheta unui vas de lemn, mai mica sau mai mare, impodobita cu ghirlande luminoase sau cu luminari. In antichitatea clasica, la Atena dar si in insulele Ionice, reprezentarea unui vas era plimbata prin oras, pentru a vesti tuturor sfirsitul iernii. Apoi, in primele veacuri ale crestinismului, grupuri de tineri umblau din casa in casa, tinind in brate un vas in miniatura si cintind “Kalanta”, ce vestea sosirea Sfintului Vasile.

Bradul de Craciun inlocuieste azi traditionala miniatura a corabiei antice, desi vechea credinta se perpetueaza in unele insule, ba chiar in vitrinele si casele oraselor se constata o revenire a ei. Pomul de Craciun nu reprezinta o traditie greceasca, in anumite zone ale tarii precum si in Asia Mica grecii, in seara de Craciun, puneau pe masa o paine in forma de cruce, in care infigeau o ramura de maslin si o inconjurau cu fructe uscate, portocale si smochine.

Intreaga familie se reunea in jurul acestei paini rituale, o ridicau cu totii de trei ori de pe masa, cantind in acest timp Christos a venit pe lume, iar masa asta era inchinata Sfintei Fecioare. Astfel impodobita, painea era pastrata in fata Inconostasului pina la Boboteaza, cind putea fi mancata.

Bradul de Craciun reprezinta, intrucitva suprinzator, o traditie bavareza, ce a aparut in Grecia odata cu inscaunarea regelui Othon, mai exact cu venirea curtii princiare a acestuia (1839). Foarte curind, bradul impodobit cu cadouri si luminarele a patruns in saloanele aristocratiei, dar a fost nevoie sa vina epoca
de dezvoltare economica, de prosperitate de dupa al doilea razboi mondial pentru a-l intilni si in caminele oamenilor de rind. Sarbatorile de sfarsit de an din Grecia sunt marcate de trei mari sarbatori: Craciunul, Anul nou si Boboteaza, cit si de doua personaje legendare, Sfintul Vasile si Kalikantzari.

Vasilopita –Traditie si cult

Din multiplele traditii crestinesti ale poporului elen, o mare semnificatie o are sarbatoarea taierii pitei Sfantului Vasile cel Mare - numita Vasilopita - de catre fiecare familie in prima zi a anului nou.

Cu acest prilej, in prima zi a anului,s e face o pita (placinta) in care se introduce un banut. In jurul ei se aduna toti membrii familiei, intr-o atmosfera de bucurie si se taie pita, in mai multe felii, de catre capul familiei. Prima felie este pentru iconostasul familiei, a doua pentru casa si in continuare cite o felie pentru fiecare membru al familiei de la cel mai varstnic la cel mai tinar. Cel care fi norocosul si va gasi in felia sa banutul, va fi norocosul anului.

Obiceiul provine din Saturnaliile (Kronia) Romane, serbare agricola, in timpul careia erau oferite zeilor primele roade ale pamintului si concomitent, se alegea prin tragere la sorti “regale Saturnaliilor”, care era considerat personajul norocos al zilei si i se acordau onoruri. Obiceiuri asemanatoare intilnim la serbarile agricole antice grecesti:Thalisia (dedicate zeitei agriculturii si a cerealelor: Demeter - Ceres) si Tharghilia (dedicate zilei de nastere a lui Apolo- zeul soarelui, luminii, muzicii, poeziei si artelelor si lui Artemis – Diana, zeita vanatorii, care se tineau in lunile mai si iunie. Ulterior, traditia populara a asociat obiceiul cu Vasilios (Sfantul) cel Mare (330-379 d Hr).

Una din variantele pentru serbarea Vasilopitei

Se spune ca atunci cind Sfantul Vasile era arhiepiscop in Cezareea Capadochie, ca sa salveze orasul de jefuirea lui de catre prefectul de Capadochia, a cerut locuitorilor sa-i dea tot aurul pe care il aveau, ceea ce au si facut spre al oferi prefectului. Dar se pare ca prefectului i s-a facut rusine de arhiepiscop si a plecat fara sa ia nimic. Atunci, arhiepiscopul, care nu mai stia ale cui sunt monezile de aur, a poruncit sa se faca placinte in care sa se introduca monezile si apoi sa fie impartite locuitorilor si astfel fiecare a luat ceea ce a gasit in placintele care li s-au oferit. De atunci obiceiul taierii Vasilopitei s-a consacrat. Tot de atunci se pastreaza credinta potrivit careia cel care va nimeri moneda va fi norocosul anului.

Reteta pentru prepararea Vasilopitei

Ingredientele necesare in urmatoarele proportii:
- 1300 grame faina
- 8 oua
- 650 ml de lapte
- 240 grame de unt
- 240 grame de zahar
- 32-38 grame de drojdie
- praf de vanilie, oaje de lamaie rasa

Aluatul, upa ce a fost intins intr-o tava,se unge cu unt topit, e pune “la crescut” intr-un loc cald si dupa ce a crescut se unge cu un ou batut amestecat cu o lingura de zahar pudra, e arunca peste el citeva bucati de zahar mai mari de zahar tos, igdale si se coace la cuptor, nitial la foc mic, poi la unul mai mare.

NAFLIO

Pesterile din adancurile Greciei- un relief carstic impresionant

Grecia detine cele mai multe pesteri din lume. Primele tentative sistematice de explorare stiintifica au fost realziate de catre sotii Ioannis si Anna Petrochilos, care au infiintat in 1950Societatea Elena de Speologie. 30 de ani mai tarziu arhivele societatii contineau o lista de 7500 de pesteri pe teritoriul Greciei, devenind la momentul respectiv tara cu cele mai multe pesteri din lume iar descoperirile au continuat .Cateva mii din cele consemnate au fost explorate si au fost apoi dezvoltate atat pentru scopuri turistice cat si stiintifice, in timp ce 100 dintre ele sunt declarate atractii turistice internationale.

Cel putin jumatate dintre pesterile Geciei pot fi gasite pe minunata insula Creta, iar din cele peste 3000 , 850 au fost explorate in intregime.

Pesterile grecesti reprezinta un element important al mitologiei grecesti. Unele dintre ele adapostesc descoperiri arheologice importante, in special din Paleolitic:

• Pestera Petralona (Chalkidiki)

Cu o lungime de 2 km , aceasta pestera reprezinta o piesa extrem de importanta in explicatia evolutiei omului. Aici au fost gasite osemintele incrustate in stalactite ale unui om preistoric, cel mai antic european de pe Pamant, ce a trait acum 700.000 de ani. La intrare se desfasoara un tunel lung de 100 m unde puteti admira expozate arheologice pe rafturi de prezentare special amenjate.

• Pestera Lacurilor (Kalavryta, Achaea)

Localizata in orasul Kastria , la 60 km distanta de tunelul Tripoli, reprezinta o rara creatie a naturii.
Interiorul acesteia reprezinta lacasul a 13 lacuri dispuse pe 3 nivele: o formatiune naturala unica in lume.In timpul iernii cand zapada se topeste, raul ( cu o lungime explorata 1980 m) ce strabate pestera da nastere la numeroase casacade naturale, extrem de spectaculoase . Iar in timpul verii, cand raul seaca parte din peretii si formatiunile calcaroase se usuca dezvaluind adevarate statuete de 4 m inaltime. Restul pesterii retine apa pe tot parcusul anului, alimentand cele 13 lacuri subterane.

• 
  
• Pestera Perama ( Ioannina)

Acopera o suprafata de 14.800 m patrati si a fost dedicata persoanjelor mitologice Pluto si Persephone. Turul turistic acopera doar 1100 m din lungimea totala a pesterii. Este una dintre cele mai frumoase pesteri ale Greciei si din Balcani, cu o varietate unica de 14 tipuri de stalactite si stalagmite, in diferite forme si dimensuni.
In afara coridoarelor sale labirintice,una dintre galeriile sale misterioase adaposteste asa numita “Cruce” o formatiune de calcar formata in mod natural prin desprinderea uni stalactite cazute de-a curmezisul unei stalagmite bifurcate.

• Grota- sanctuar din Arkalochori, Creta.

• Grota sanctuar

Pesterile grecesti reprezinta muzee bogate si rare in lume.

Scopul si utilitatea lor a fost si este multipla: loc de adapost pentru numeroase animale salbatice ( ursi, tigri, hiene sau lupi) dar si loc de refugiu pentru oamenii primitivi in paleolitic si neolitic. Au fost utilizate si ca spatii de venerare si de jertfe in vremurile stravechi; cele mai mari mituri grecesti sunt legate de cadrul pesterilor, astfel incat multe dintre ele au propria legenda si poveste ( ex: Legenda Pesterii Lacurilor).
Spectaculoase si totodata inspaimantatoare, pesterile au fost considerate in vremuri stravechilocatii divine, asociate cu puteri supranaturale si spirituale.De aceea multe dintre ele au fost folosite ca lacasuri funerare (Diros), pentru ritualuri ( Skoteino).Altele se leaga de evenimente mitologice cum sunt pesterile Dyktaian si Idaean din Creta , asociate cu nasterea lui Zeus. Chiar si in crestinimul timpuriu , bisericile erau construite in interiorul sau in apropierea unei pesteri.

Unele dintre pesteri contin biserici ortodoxe si manastiri , asa cum este Pestera Apocalipsei din Patmos sau Sarandaskaliotissa din Samos. Multe dintre scobiturile stancilor sau grotele acestora au fost ocupate de ermiti si pustnici. Pestera Arkoudiotissa ( “ ursilor” ) este situata langa manastirea Akrotiri din Creta si a fost considerata inca din vremuri antice ca un loc sacru , iar mai tarziu a servit ca loc de rugaciune pentru Fecioara Maria.

Nenumarate astfel de grote au au avut un rol important in timpul razboiului de independenta,functionand ca scoli secrete, spitale, ateliere de mestesugarie. Chiar si apa din pestera a fost considerata deosebita si a fost utilizata atat pentru baut, irigatii cat si tamaduire, iar in prezentgheata din pesteri este utilizata de multi bastinasi, din munti, pentru a-si conserva alimentele.

Doua dintre cele mai mari complexuri speologice sunt cel din Peninsula Mani ( grota cu apa- Diros ) si cel de la Acropole din Atena care cuprinde alte 3 caverne .

Pesterile Dirou ( /Diros, Peninsula Mani )

Pestera Dirou este cea mai lunga dintre pesterile Greciei: 15.400 m. Este un loc magic strabatut de un rau subteran cu ape cristaline ce formeaza meandre gratiose printre tunelurile si grotele pesterii. Stalactitele si stalagmitele licaresc in culori minunate dezvaluind textura minuata creata de fortele naturii de-a lungul a mii de ani.

Complexul speologic de pe Acropole, Atena, Attica.

Asclepieion ( panta de nord- vest)- in traducere “ templu de vindecare”
Pestera Auglaros
Caverna Mycenean, o fantana miceniana abandonata ( panta de nord vest a Acropolelor).

• Pestera Andritsa

Cea mai recenta dintre explorarile speologice din Grecia, in perioada 2004-2005 , Pestera Andritsa este un exemplu de sit arheologic, cu sute de descoperiri in domeniu. Se pare ca scopul initial al acesteia era refugiu si aparare in vremuri de razbeliste.

O pestera extrem de interesanta se afla in apropierea lacasului de rugaciune Sfantul Nicolae din Creta, utilizata de catre rezistenta in timpul ocupatiei naziste. Este uimitor sa vezi incrustate pe peretii pesterii numele tuturor celor care si-au gasit refugiu aici.In prezent intrarea in pestera a fost amenajata ca si bar , fara a percepe taxa de intrare pentru a vizita pestera, insa cu posibilitatea de a servi racoritoare intr-un decor inedit.

• Blue Cave (Zakynthos)

Culorile uimitoare ale coralilor rosii reflectati in apa albastra a pesterilor creaza o atmosfera magica, in special la apus sau rasarit. Sitaute pe insula Zakynthos , sunt accesbile doar pe mare, si reprezinta una dintre cele mai atractive locatii ale insulei. Cea mai mare dintre ele se numeste Kianoun si poate fi vizitata de catre turisti cu ajutorul barcilor disponibile de inchiriat in portul insulei. In interior puteti admira arcade minunate formate prin eroziune de-a lungul miilor de ani, arcade impodobite deasemenea cu corali rosii. Sunt un loc ideal pentru scufundari.

• 
  
• 
  
• Cele mai adanci pesteri grecesti, in ordinea adancimii lor sunt:

-Gourgouthakas in Munti Lefka Ori, Insula Creta ( adancimea maxima explorata – 1,208 m , pana in 1997 , au ramas cateva trasee neexplorate);

- Pestera Lion tot in Muntii Lefka Ori, Creta ( -1.120 m , 2008, explorarea continua);

-Pestera Tafkoura in Muntii Psiloritis, Creta ( adancime explorata -860 m , pana in 1996, cu teritorii inca neexplorate). Aceasta detine si recordul in ceea ce priveste cele doua dimensiuni, adancimea si lungimea, situandu-se printre primele 3 ca si adancime,cu o lungime de 6.570 m.

Deloc surprinzator pentru o tara al carui relief este in mare parte format din calcar, teritoriul continental si insulele grecesti abunda in pesteri si relief carstic: numeroase pasaje subterane, deschizaturi in stanci, camere, bolte si tuneluri formate prin actiunea apei asupra calcarului.Avand in vedere imnutatea lor la eroziune, multe ramasite ale oaselor umane sau animale, vase si obiecte antice s-au conservat extraordinar de bine in crusta de calcar depusa.