Templul lui Artemis

Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C.
Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.
Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.
Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.

Bucătăria grecească

Secretul bucătăriei greceşti îl constituie bucuria ospăţului comun.

De aceea, mesele sunt compuse dintr-un mare număr de mici mâncăruri, consumate de toţi cei aflaţi la masă. Bucătăria grecească are patru filoane, compuse din: ingrediente proaspete, folosirea cu iscusinţă a condimentelor şi a plantelor – culese din munţi şi sate, extraordinarul ulei de măsline şi simplitatea mâncărurilor. Nu este o întâmplare, că grecii au cel mai mic coeficient al îmbolnăvirilor sistemului circulator şi de inimă din Europa!

Măslinele – darul zeilor…

Încă din timpurile antice uleiul de măsline era cunoscut ca un produs preţios. Măslinii, a căror tăiere era pedepsită chiar cu moartea, reprezentau un obiect de cult specific. În zilele noastre
uleiul de măsline este prezent în cantităţi considerabile în mai toate felurile de mâncare greceşti. Este de o calitate remarcabilă şi aduce multe beneficii sănătăţii. Diminuează nivelul colesterolului dăunător, conţine antioxidanţi naturali şi vitaminele E şi A.

Mănâncă asemeni unui grec!Grecii adoră să mănânce bine, de aceea apreciază bucătăria gustoasă. Nu trebuie să mire fara virgula, că sunt capabili să plece într-o călătorie lungă la restaurantul, unde sunt servite cele mai bune souvlaki coapte pe grătar – felul grecesc principal. Cina îmbelşugată face, ca grecii să nu pună mare accent pe micul dejun. Pentru masa de dimineaţă este suficientă cafeaua servită în ceşti mici împreună cu o prăjitură. O diversificare plăcută o reprezintă de asemenea brânzeturile condimentate. Pentru prânz cele mai bune sunt tzatziki – iaurt cu usturoi şi castraveţi proaspeţi sau salată grecească, alături de care este servit peşte copt sau musaca.

Clasificarea uleiurilor de măsline:

Extra Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1%
Superfin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1.5%
Fin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 3%
Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 4%.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - Vasta

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora. Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez. Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor. Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci." Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta.

Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad. Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica. Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata. Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ? In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala. Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin. S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica.

Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu". Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992). Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993). Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii." Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

..........

Delphi Muzeul

Charioteer bronz, opera de arta a sarbatorit cea mai în Muzeul Delphi.

Sfinxul Naxian

Cele mai vechi notaţie de melodie. Foto

Pereche de statui colosale. Foto

Scutirea de la Trezorerie a Siphnians. Foto

Veşminte de cap cu şefii de aur. Foto

Statuia Cultul Antinous. Foto

Argos

Denumirea "Argos"

"Argos" este un nume grecesc clasic. Cele mai răspîndite sensuri sunt cele de "câine de aşteptare pentru Ulise Master întoarcerea sa în Ithaca, şi de oraşul vechi şi contemporane din Argos. Există o altă câteva sensuri toate legate de Grecia antică:

1 "Argos", Ulise "credincios câine credincios câine "Ulise a fost numit Argos. A aşteptat Master întoarcerea sa în Ithaca de peste un deceniu, şi a fost primul care a recunoscut un rege întoarce din războiul troian, chiar dacă a fost Ulise masqueradate ca un cerşetor de a descoperi ce se întâmplă în palatul său în timpul absenţei sale. Mitul menţionează că caine foarte vechi a murit doar după recunoaşterea stăpânul său să fi îndeplinit destinul lui de credinţă. Sperăm să găsească o reprezentare în curând. 2 "Argos", un grec oraş Una dintre cele mai vechi oraşe antice greceşti care a rămas în aceeaşi poziţie pe tot parcursul istoriei sale din perioada preistorica, prin intermediul istoriei antice, perioada bizantină şi ocupaţia turcească. Argos a avut loc, de asemenea, un rol important în primii ani de statul elen imediat după rebeliune împotriva turcilor în 1821 a distrus. De multe ori, dar niciodată nu a abandonat de cetăţenii săi, Argos a fost reconstruit rapid după fiecare distrugere. Astăzi, Argos este un mic oraş modern, cu o populaţie de aproximativ 30.000. Ea aparţine de prefectura Argolida în Peloponez. 3 "Argos", un erou grec antic Un erou grec antic, fiul lui Dias (Zeus) şi Niobe, "constructor" al oraşului Argos. El a fost căsătorit cu Oceanis Peitho, sau Ismini Asopis, sau Euadni Strymonis. copiii lui au fost Kriasos, Ekvasos, Peirasos, Epidavros, Tirint, Phorbas, Argos şi Iasos. Eroul este menţionat de Hesiodos, Pherekides, Evripides, Pausanias, Apollodoros şi Yginos. mormântul eroului a fost localizat în oraşul Argos Libia. cetăţenii considerat Argos el, ca primii care au introdus cerealele în oraş dinspre şi spre templul au fondat primul Demetra Libyssa (din Libia). 4 "Argos", un gigant mitic grec O cifră exceland ale mitologiei al oraşului Argos, un nativ gigant puternic, sau fiul sau Inachos Aginor sau Arestor sau Ismene. Zeita Hera la numit în calitate de gardian al lui Io (fiica Inachos şi unul dintre preotesele lui Hera). Io a fost mascat de către Hera, la o vacă pentru a evita "dragoste Dias, dar Hermes, în urma" comenzi Dias, ucis Argos şi a furat Io. Argos ca un gardian este panoptis "(cel care vede totul)," tri-ophthalmos "(cine are 3 ochi)," tetra-ophthalmos "(cine are 4 ochi)," ekat-ophthalmos "(cine are 100 de ochi) sau "myriopos" (cel care are zeci de mii de găuri). El este reprezentat în două cu care se confruntă, sau ca având trupul acoperit cu ochii. Numele înseamnă genial "şi corpul său pline de ochi simbolizează cerul. Astfel, Argos poate fi considerată ca o formă de Dias.

Argos este un oras antic grecesc, care face parte din prefectura Argolida, în regiunea Peloponez. Ea are patru subdiviziuni principale: Kokla, Larissa, Akova, şi Timenio. Acest oras a trecut prin mai multe evenimente istorice interesante, iar trecutul ei se numără printre principalii factori care atrag turisti la terenurile sale.

oraşul Argos a fost un bastion important, şi a fost văzut de restul regiunii, ca o pată strategice. Această zonă a fost unul dintre primele locuri în regiune fiind locuita si pentru a deveni un oraş, numai egalat de acropola din Tirint si Micene.

În ori homeric, oraşul din Argos a fost condus de un discipol al lui Agamemnon, şi numele districtul în care acest oraş se află, Argolis, provine de la astfel de epoca. Mai târziu, în timpul romanilor, regiunea ar fi cunoscut sub numele de Argeia întrucât acesta a fost numele dat de către aceşti locuitori.

În timpul Războiului Persan, Argos a fost solicitat pentru a lupta şi a refuzat să facă acest lucru, care a cauzat să fie cumva dispreţuit de multe din oraşele vecine, pentru anumite perioade de timp. Acesta a fost unul dintre momentele cele mai critice şi dificile din istoria Argos, deşi a fost depăşită în curând şi să devină parte din trecut.

La începuturile secolului al 12-lea, una dintre cele mai interesante constructii din Argos a fost construit, castelul de la Larissa. Pe lângă această construcţie, acest oraş şi împrejurimile sale au primit mai multe clădiri şi construcţii uimitoare cu trecerea timpului, unele dintre ele pot fi încă observate.

In prezent, orasul Argos este cel mai mare oraş din prefectura Argolida, şi unul dintre cele mai vizitate de către turişti, de asemenea. Economia Argolis "se bazează în principal pe agricultură, şi portocale, precum şi a altor critici sunt printre principalele resurse ale oraşului. Există multe locuri interesante vizitatorii pot întâlni în timp ce acestea sunt în Argos, cum ar fi Muzeul de Arheologie sau multe constructii antice, acestea ar trebui să ceară informaţii despre atracţiile oraşului, în principal pentru a asigura respectarea nu lipsesc nici una dintre ele.

ΧΡΟΝΙΑ ΠΟΛΛA!!!