Traditii si sarbatori la greci

Sarbatori Nationale

• 25 Martie - Ziua Nationala a Greciei
• Marele NU!

Imnul National

• Imnul national al Greciei

Sarbatori Religioase

• Vasilopita - Traditie si cult
• Marea sarbatoare ortodoxa din mijlocul lunii August
• Obiceiuri si datini de Paste
• Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia

Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia

Perioada sarbatorilor de iarna in Grecia incepe in ajunul Craciunului si dureaza pina la Boboteaza. In aceste 12 zile (Cele 12), numeroase traditii, nu o data proprii diferitelor zone, sint celebrate pe tot intinsul Greciei. Aceste traditii sint rezultate din contopirea sarbatorilor crestine clasice cu cele pagine. Catre sfarsitul epocii romane, Biserica a inlocuit sarbatorile pagine, precum Saturnaliile, Calendele etc.,transformindule in sarbatori crestine.

In timpuri stravechi, perioada Craciunului nu reprezenta zile de bucurie si destindere, ci reprezenta victoria luminii asupra intunericului. Nu intimplator 25 decembrie se afla la putine zile de solstitiul de iarna, cind noaptea este mult mai lunga decit ziua. Era celebrata atunci nasterea zeului Mithra, Neinvinsul Soare, la 25 decembrie, sarbatoare ce avea sa devina, la mijlocul secolului IV d.Hr., ziua de aniversare a Nasterii lui Iisus Christos, Noua Lumina a lumii. Conform obiceiurilor, fiecare casa se impodobea cu macheta unui vas de lemn, mai mica sau mai mare, impodobita cu ghirlande luminoase sau cu luminari. In antichitatea clasica, la Atena dar si in insulele Ionice, reprezentarea unui vas era plimbata prin oras, pentru a vesti tuturor sfirsitul iernii. Apoi, in primele veacuri ale crestinismului, grupuri de tineri umblau din casa in casa, tinind in brate un vas in miniatura si cintind “Kalanta”, ce vestea sosirea Sfintului Vasile.

Bradul de Craciun inlocuieste azi traditionala miniatura a corabiei antice, desi vechea credinta se perpetueaza in unele insule, ba chiar in vitrinele si casele oraselor se constata o revenire a ei. Pomul de Craciun nu reprezinta o traditie greceasca, in anumite zone ale tarii precum si in Asia Mica grecii, in seara de Craciun, puneau pe masa o paine in forma de cruce, in care infigeau o ramura de maslin si o inconjurau cu fructe uscate, portocale si smochine.

Intreaga familie se reunea in jurul acestei paini rituale, o ridicau cu totii de trei ori de pe masa, cantind in acest timp Christos a venit pe lume, iar masa asta era inchinata Sfintei Fecioare. Astfel impodobita, painea era pastrata in fata Inconostasului pina la Boboteaza, cind putea fi mancata.

Bradul de Craciun reprezinta, intrucitva suprinzator, o traditie bavareza, ce a aparut in Grecia odata cu inscaunarea regelui Othon, mai exact cu venirea curtii princiare a acestuia (1839). Foarte curind, bradul impodobit cu cadouri si luminarele a patruns in saloanele aristocratiei, dar a fost nevoie sa vina epoca
de dezvoltare economica, de prosperitate de dupa al doilea razboi mondial pentru a-l intilni si in caminele oamenilor de rind. Sarbatorile de sfarsit de an din Grecia sunt marcate de trei mari sarbatori: Craciunul, Anul nou si Boboteaza, cit si de doua personaje legendare, Sfintul Vasile si Kalikantzari.

Vasilopita –Traditie si cult

Din multiplele traditii crestinesti ale poporului elen, o mare semnificatie o are sarbatoarea taierii pitei Sfantului Vasile cel Mare - numita Vasilopita - de catre fiecare familie in prima zi a anului nou.

Cu acest prilej, in prima zi a anului,s e face o pita (placinta) in care se introduce un banut. In jurul ei se aduna toti membrii familiei, intr-o atmosfera de bucurie si se taie pita, in mai multe felii, de catre capul familiei. Prima felie este pentru iconostasul familiei, a doua pentru casa si in continuare cite o felie pentru fiecare membru al familiei de la cel mai varstnic la cel mai tinar. Cel care fi norocosul si va gasi in felia sa banutul, va fi norocosul anului.

Obiceiul provine din Saturnaliile (Kronia) Romane, serbare agricola, in timpul careia erau oferite zeilor primele roade ale pamintului si concomitent, se alegea prin tragere la sorti “regale Saturnaliilor”, care era considerat personajul norocos al zilei si i se acordau onoruri. Obiceiuri asemanatoare intilnim la serbarile agricole antice grecesti:Thalisia (dedicate zeitei agriculturii si a cerealelor: Demeter - Ceres) si Tharghilia (dedicate zilei de nastere a lui Apolo- zeul soarelui, luminii, muzicii, poeziei si artelelor si lui Artemis – Diana, zeita vanatorii, care se tineau in lunile mai si iunie. Ulterior, traditia populara a asociat obiceiul cu Vasilios (Sfantul) cel Mare (330-379 d Hr).

Una din variantele pentru serbarea Vasilopitei

Se spune ca atunci cind Sfantul Vasile era arhiepiscop in Cezareea Capadochie, ca sa salveze orasul de jefuirea lui de catre prefectul de Capadochia, a cerut locuitorilor sa-i dea tot aurul pe care il aveau, ceea ce au si facut spre al oferi prefectului. Dar se pare ca prefectului i s-a facut rusine de arhiepiscop si a plecat fara sa ia nimic. Atunci, arhiepiscopul, care nu mai stia ale cui sunt monezile de aur, a poruncit sa se faca placinte in care sa se introduca monezile si apoi sa fie impartite locuitorilor si astfel fiecare a luat ceea ce a gasit in placintele care li s-au oferit. De atunci obiceiul taierii Vasilopitei s-a consacrat. Tot de atunci se pastreaza credinta potrivit careia cel care va nimeri moneda va fi norocosul anului.

Reteta pentru prepararea Vasilopitei

Ingredientele necesare in urmatoarele proportii:
- 1300 grame faina
- 8 oua
- 650 ml de lapte
- 240 grame de unt
- 240 grame de zahar
- 32-38 grame de drojdie
- praf de vanilie, oaje de lamaie rasa

Aluatul, upa ce a fost intins intr-o tava,se unge cu unt topit, e pune “la crescut” intr-un loc cald si dupa ce a crescut se unge cu un ou batut amestecat cu o lingura de zahar pudra, e arunca peste el citeva bucati de zahar mai mari de zahar tos, igdale si se coace la cuptor, nitial la foc mic, poi la unul mai mare.