GRECIA

2012-01-04T05:23:00.000-08:00

2011-12-18T03:04:00.001-08:00

Ceai de musetel pentru bebelusi

Ceaiul de musetel pentru bebelusi este folositor pentru a alina disconfortul la nivelul stomacului. Bebelusii care sufera de afectiuni ale stomacului plang foarte mult. In astfel de cazuri, ceaiul de musetel este un remediu sigur pentru alinarea durerilor…

Atunci cand bebelusii plang noi presupunem ca este un lucru natural. Adesea, copiii plang pentru ca vor lapte de la mama lor. Este un lucru normal si nu este nimic de speriat. Plansul este singura modalitate prin care bebelusii ne pot anunta nevoile lor. De fapt, medicii spun ca plansul este benefic pentru copii. Totusi, in unele cazuri, par ca nu se mai opresc din plans. Acest lucru indica faptul ca bebelusul are o problema. Cum putem opri plansul interminabil al copilului in astfel de situatie? Ei bine, ceaiul de musetel ne vine in ajutor.

Bebelusii care plang mai mult de 3 ore sunt considerati bebelusi cu colici. Desi cauza exacta a plansului de necontrolat este inca o necunoscuta, medicii, dupa cercetari aprofundate, sunt de parere ca acest comportament neobisnuit este cauzat de probleme ale stomacului sau afectiuni digestive. Ceaiul de musetel are proprietati vindecatoare si este folosit de ani buni pentru a ne ajuta sa dormim bine. De asemenea, este utilizat pentru alinarea stresului si anxietatii. Nu e de mirare ca ultimele studii au descoperit ca zilnic se consuma peste 1 milion de cesti cu ceai. Multi oameni il beau inainte de a merge la somn, pentru a ii ajuta sa doarma.

Asa cum am mentionat si mai sus, bebelusii care plang in continuu pot fi deranjati de probleme gastrointestinale. Odata cu administrarea ceaiului de musetel, durerile dispar, iar bebelusul se opreste din plansul insuportabil pentru parinti. Studiile au aratat ca ceaiul de musetel pentru copii este chiar foarte eficient impotriva crizelor de colici. Acest ceai din plante va alina durerea si va diminua considerabil disconfortul resimtit la nivelul stomacului.

Cantitati de ceai de musetel pentru copii

Ceaiul de musetel, caldut si nu fierbinte, administrat in cantitati mici bebelusilor cu colici ajuta la reducerea durerilor stomacale. Consumul de ceai de musetel imbunatateste functionarea sistemului digestiv, usurand si durerile de stomac. Totusi, nu este nevoie de o ceasca intreaga de ceai unui bebelus. Cateva lingurite sunt suficiente pentru alinarea durerilor. Dozele prea mari nu sunt recomandate.

Ceaiul de musetel este sigur pentru bebelusi?

O burtica suparata la bebelusi si copilasi poate fi tinuta sub control cu ajutorul ceaiului de musetel. Dar multi parinti sunt ingrijorati si se tem pentru siguranta copiilor lor si intreaba adesea daca ceaiul de musetel poate cauza efecte secundare adverse. Reactiile alergice asociate cu consumul de ceai de musetel sunt o raritate. Pentru a tine la distanta efectele secundare trebuie sa va asigurati ca ceaiul de musetel este preparat din forma pura a plantei de musetel. Asa ca este esential sa cumparati plantele dintr-o sursa sigura.

In loc sa administrati copiilor medicamente eliberate fara reteta, mai bine le dati ceai de musetel, este o optiune mult mai buna. Musetelul este una dintre putinele substante care pot fi administrate fara pericol copiilor cu afectiuni stomacale. Dupa administrarea ceaiului de musetel de 3 ori pe saptamana crizele de colici vor disparea cam dupa o luna. Acest ceai de plante este de departe cel mai sigur remediu pentru a scapa de problemele copiilor cu colici.

2011-12-03T22:37:00.000-08:00

In Grecia – crenguta de maslin in locul bradului*

Craciunul si Anul Nou in Grecia sint sarbatori bogate in superstitii, dar si in preparate traditionale. Bucatareasa nu uita niciodata sa insemne piinea de Craciun presind aluatul cu palma, inainte de a-l pune la copt, pentru a le arata copiilor ca Iisus a binecuvintat piinea in aceasta zi sfinta. Sarbatorile de iarna din Grecia sint sobre. Mesele sint frugale. Micile brutarii lucreaza la maximum pentru a pregati placinte ovale pe care prietenii si vecinii si le daruiesc. Printre prajituri traditionale sint “Melomakaronas”, insiropata cu miere, si “Kourabiedes”, acoperita cu fulgi de zahar. De Anul Nou traditia cere sa se puna pe prajitura o moneda de aur sau de argint. La greci, nu exista traditia impodobirii bradului, deoarece in Grecia nu exista brazi. Locul lor este luat de creanga de maslin.

2011-10-28T02:36:00.000-07:00

Grecia - Ziua Nationala a Greciei

28 octombrie - Ziua marelui NU. O zi importanta in istoria Greciei

Este ziua in care, in 1940, Mussolini i-a dat ultimatum premierului grec Ioaniss Metaxas de a permite trecerea trupelor italiene prin Grecia; altfel avea de infruntat razboiul. Premierul grec a raspuns printr-un categoric Okhi(NU). La nici doua ore, Grecia era atacata, intrand astfel in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Abia în urmãtorul an, în luna mai, poporul s-a eliberat.

De atunci, toata Grecia sarbatoreste "Ziua demnitatii", comemorand eroii cazuti in lupta antifascista. Se organizeaza parade militare si manifestatii cultural-artistice, iar traficul este oprit. Orasele de coasta organizeaza parade navale insa cel mai mult se sarbatoreste in Atena si Salonic. In acesta din urma mai cu seama pentru ca este o tripla sarbatoare: ziua Sfantului Demetrios- patrounul orasului, ziua in care a iesit de sub dominatia otomana si nu in ultimul rand, Ziua marelui Nu.

Pentru Grecia aceasta zi are, pe langa insemnatatea istorica, o imporanta morala aparte. Aminteste de valorile elene si, dintre toate, cel mai mult, de demnitate.

Grecia mai sarbatoreste si o alta zi de insemnatate nationala pe 25 martie, rememorand declansarea razboiului de independenta din 1821 pentru eliberarea de sub dominatia otomana.

2011-08-15T09:37:00.000-07:00

Cele mai frumoase insule din Grecia

Grecia este o tara care are unele dintre obiectivele turistice cele mai spectaculoase din lume si monumente arhitecturale uimitoare, fiind in prezent una dintre cele mai cautate destinatii turistice.

Situata in Sud-Estul Europei, Grecia este una dintre destinatiile cele mai renumite pentru cei care iubesc natura, precum si pentru cei care iubesc locurile de importanta istorica. Peisajul Greciei este muntos, cu un amestec interesant de campie.

Numele oficial al Greciei este Republica Elena, fiind una dintre cele mai vechi civilizatii din lume. Grecia se afla la punctul de jonctiune dintre Africa, Asia si Europa. Aceasta a fost una dintre primele civilizatii avansate din Europa. Grecia este marginita de Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, Bulgaria, Turcia si Albania.

Insulele Greciei sunt un paradis de frumusete si liniste, dar si distractie din plin! Fie ca este vorba de plajele de nisip sau o viata de noapte uimitoare, insulele din Grecia merita cu siguranta vizitate.

Insulele grecesti ne duc cu gandul la aer sarat si vantul ce ne umbla din par, mult soare si nisip si ape de azur. Imaginati-va ca va puteti relaxa pe plajele insorite sau puteti face scuba diving.

Despre Insula Aegina - Egina

Aegina

Aceasta insula greceasca se afla in apropiere de Atena, avand forma triunghiulara. Acesta este probabil motivul pentru care Aegina este populara printre localnici, fiind o modalitate excelenta de a combate rutina saptamanii.

insula Aegina, Grecia

Daca intentionati sa vizitati insula Aegina veti gasi un port aglomerat, barci de pescuit, iahturi elegante si un frumos litoral. Turistii nu parasesc insula inainte de a vizita templul Aphaia si biserica Agios Nektarios. Aceasta insula are de asemenea o istorie bogata, existand chiar cateva descoperiri preistorice care denota locuirea timpurie a acestei insule.

templul Aphaia, Aegina

biserica Agios Nektarios, Aegina

Insula Aegina sau Egina este una dintre Insulele Saronic, situate in golful Saronic al Marii Egee. Capitala si principalul oras de pe insula poarta aceeasi denumire si se afla la capatul de nord-vest al insulei. Aflati mai multe despre orasul Aegina...

Insula Aegina (Egina) se afla la aproximativ 19 km sud-vest de portul Pireu si are o forma aproximativ triunghiulara, cu 15 km de la est la vest si 10 km de la nord la sud. Dupa capitala Aegina, urmatoarele orase importante pe insula sunt: Kypseli,Vathy, Mesagros, Perdika, Agia Marina, Vaia, Alones, Kontos,Souvala.

Din mitologia greaca aflam ca Aegina era o frumoasa printesa de care s-a indragostit Zeus. Petru a fi singuri, acesta a dus-o pe printesa pe o insula nelocuita, unde au avut un fiu - Aeacus, care a devenit primul rege al insulei Aegina. Insula a fost locuita inca din vremuri preistorice, iar in antichitate era un loc important.

In secolul V i.e.n., cand a izbucnit razboiul persan, insula Aegina a luat partea persanilor, datorita rivalitatii cu orasul Atena. De-a lungul razboiului insula a schimbat de mai multe ori aliatii, iar dupa lupta de la Salamis s-a aliat cu Sparta. In evul mediu insula Aegina era pradata in mod constant de pirati, apoi a fost ocupata de venetieni, si de turci. Insula a fost eliberata in 1830, cand orasul Aegina a devenitprima capitala a Greciei libere. Aici s-a batut prima "drahma" moderna.

Istoria este omniprezenta pe insula Aegina; cele mai faimoase situri arheologice sunt templul Atenei Aphaea din secolul VI i.e.n., aflat in orasul Agia Marina si ruinele templului lui Zeus de pe Muntele Oros. Paleochora este un frumos oras bizantin, acum abandonat.

Cele mai bune locuri pentru inot pe insula Aegina sunt plajele Faros si Marathonas. Mai puteti incerca si Kolona si Plakakia, pe partea de nord a insulei Aegina. Pentru seara, incercati minunatele feluri culinare puse la dispozitie de restaurantele de pe malul apei, in timp ce urmariti un minunat apus de soare.

Santorini

Santorini face parte din grupul de insule Ciclade din Grecia. Aceasta s-a format din cauza unei eruptii vulcanice din trecut. Este compusa din insule vulcanice si este de asemenea cunoscuta ca Thera sau Thira. Santorini ofera privelisti spectaculoase, ceea ce ii permite oricui sa fie un fotograf creativ. Apusuri de soare romantice si o viata de noapte vibranta face aceasta insula greceasca o alegere populara pentru multi turisti.

insula Santorini, Grecia

Andros

Andros se afla pe latura de nord a Cicladelor. Este o destinatie ideala pentru sfarsitul de saptamana al localnicilor. Vaile verzi si dealurile atrag multi oameni iubitori de drumetii. Aceasta insula este recomandata pentru cei care adora sa se plimbe si sa exploreze mediul rural, deoarece aceasta are un numar mai mic de plaje.

insula Andros, Grecia

Creta

Insula Creta este una dintre cele mai mari insule grecesti existente vreodata. Aceasta ocupa pozitia a cincea intre cele mai mari insule din Marea Mediterana. Desi aceasta insula este supusa supraaglomerarii din cauza activitatilor comerciale, este cu siguranta locul ideal pentru a obtine un bronz de invidiat! Plajele izolate si nisipoase din insula Creta si satele traditionale o fac una dintre cele mai cautate destinatii turistice.

insula Creta, Grecia

Corfu

Corfu este una dintre cele mai vizitate insule grecesti. Aceasta se afla in Marea Ionica, fiind cunoscuta pentru muzica sa tipica. Sunete de chitara, acompaniate de cor, toate contribuie la atmosfera vesela de pe insula Corfu. Daca Corfu este o destinatie in lista preferintelor voastre, sa fiti pregatiti pentru mult si nisip si o multime de sporturi de mare.

insula Corfu, Grecia

Mykonos

Mykonos este una dintre destinatiile de top din toata lumea. Aceasta este o alta insula foarte populara pentru frumusetea naturala si viata de noapte. Mykonos se afla in centrul grupului Ciclade. La inceput Mykonos era vazut ca un loc controversat datorita tipului de cultura propagat, dar astazi este foarte cosmopolit si ofera mai degraba o vacanta. Nu este de mirare ca Mykonos este considerata una dintre destinatiile de top clubbing in Marea Mediterana. Deci, daca esti un „party animal" ce iubeste natura, vei sti cu siguranta ce destinatie sa alegi!

Mykonos, Grecia

insula Mykonos, noaptea

Naxos

Situata in Marea Egee, Naxos este una dintre cele mai mari insule care apartin grupului Ciclade. Locatiile pitoresti si plajele de nisip fac Naxosul o destinatie populara pentru multi turisti.Apa limpede si orasele ciudate de pe aceasta insula, impreuna cu activitati sportive precum windsurfing si kitesurfing completeaza pachetul pentru vacanta!

windsurfing pe insula Naxos

Paros

Aceasta insula greceasca se afla in zona centrala a Marii Egee. Principala caracteristica a insulei Paros este marmura alba fina. Aceasta insula din Grecia are multe plaje de-a lungul granitelor sale. Plajele de nisip si aleile pietruite adauga farmec locului. Paros ramane a fi o destinatie destul de slaba, desi are destinatii frumoase si o atmosfera de liniste completa.

insula Paros, Grecia

Agistri

Insula mica din grupului elen Saronic, Agistri este usor accesibila de catre nave, care sunt numite "Taxi de apa". Agistri se dovedeste o locatie ideala pentru pescuit si/sau daca sunteti in cautare de liniste si pace. Viata de noapte sau activitatile sportive sunt destul de neinsemnate pe aceasta insula a Greciei.

insula Agistri, Grecia

Situl Arheologic Messene

2011-07-14T01:52:00.000-07:00

Messene a fost un oras antic grecesc, capitala Messeniei, fondat de catre Epaminodas in 369 i.Hr., dupa batalia de la Leuctra si prima invazie thebana asupra Peloponesului. Astazi din orasul vechi nu se mai pastreaza decatsitul arheologic, un oras modern, cu 6693 de locuitori, fiind construit in apropiere.

Messene a fost construit de catre armatele thebane si argivene si de messenienii exilati, care au fost invitati sa se reintoarca in oras si sa infiinteze un stat independent, sub conducere spartana. Locul a fost ales de catre regele Epaminodas, pe versantul vestic al muntelui care domina campia Messeniei si are doua varfuri mai importante – Ithome si Eua. Cel din urma a fost folosit drept acropolele orasului, fiind inclus in acelasi sistem de fortificatii ca orasul de jos.

Anticul Messene

Orasul antic Messene cuprindea temple si statui, izvoare termale, o piata si un gymnasium, un loc pentru infaptuirea sacrificiilor, mormantul eroului Aristomenes si templul lui Zeus Ithomatas, cu o statuie realizata de celebrul sculptor Ageldas. Dar ceea ce trezea admiratia intregii lumi antice era lungimea si grosimea fortificatiilor, care le depaseau pe toate cele din lumea antica. Din intregul zid, cu o lungime totala de 8 km, se mai pastreaza cateva portiuni in partea de nord, nord-vest. Zidul era flancat de turnuri inalte de 9m, dispuse la intervale neregulate. Dintre portile de intrare in cetate, numai doua au fost localizate exact, cea estica sau laconiana si cea nordica sau arcadiana. Celelalte cladiri care pot fi identificate dintre ruine sunt: teatrul, stadionul, camera de consiliu sau Bouleuterion si propyleum din agora, iar pe versantul muntelui se gasesc fundatiile unui mic templu, probabil inchinat lui Artemis Laphria.

Anticul Messene

Messene a ramas un oras foarte important si pe timpul ocupatiei romane, dar nu si in evul mediu cand aproape i s-a pierdut urma. Prezentul oras Messini a fost construit la 2.5 km distanta de situl arheologic unde se conserva orasul antic. Este o suburbie a orasului Kalamata si nu mai este capitala Messeniei.

Templul lui Apollo Epicurios, Grecia

2011-07-14T01:43:00.000-07:00

Localizat pe o creasta muntoasa solitara, dinPeninsula Peloponezia , Grecia, un sit arheologic situat in regiunea Bassai/ Bassae/ Vasses ( trad. ” vai mici” ).

Vestigii din ambele constructii au rezistat trecerii timpului, o adevarata comoara arheologica si culturala. Pe muntele Kotilion(Palaiavlachitsa), la o altitudine de 1131m ,inconjurat de multe defilee si vai ce au dat si numele regiunii, localnicii fac referire la celebrul templu clasic cu apelativele „ stous stylous” (coloanele ) sau “Naos” ( partea cea mai ascunsa a unui templu).

Un singur sit, multe nume. Insa fac referire la zeul Apollo, considerat si venerat ca fiind protectorul si ajutorul locuitorilor greci din acea perioada. Legenda spune ca acest templu a fost construit in semn de recunostinta atunci cand zeul i-a ajutat sa scape de ciuma. Alaturi de numele sau au adaugat si epitetul Epidaurus/ Epikourion din grecesul Epikoourious, care semnifica „ajutor”. Indiferent care ar fi fost motivul , cert este ca nu a fost constructie modesta, un templu din lemn , ci a fost proiectat la o scala mare cu o precizie extraordinara si creativitate arhitecturala.

Templul lui Apollo din Bassae reprezinta un sit religios incadrat pe lista patrimoniului mondial UNESCO, Sectiunea Grecia- monumente arhitecturala, din 1986. Este unul dintre cele mai bine conservate situri din secolul 5 iH, un exemplu incredibil de arhitectura clasica si o atractie extrem de populara printre turisti.

Templul a fost dat uitarii pentru multe secole si utilizat uneori ca piesa de schimb in timpuri de razboi si cotropitori. Abia in secolul 18 ( 1765) un arhitect francez l-a descoperit intamplator, iar numele sau a fost cunoscut in lume. La inceputul secolului 19, regele George al IV-lea , al Angliei, a luat cateva dintre frizele de marmura din templu ( parte componenta arhitecturala , impodobita cu picturi si basoreliefuri) si le-a expus in Muzeul Britanic, unde se afla si astazi.

Locatia in sine este si ea o destinatie excelenta de explorat , pentru hiking, trekking. Peisajul este foarte frumos iar coloanele marete si formatiunile calcaroase ofera structurii un aspect maiestuos. Dupa ce viziteaza acest templu multi dintre turisti isi continua drumetia catre spectaculoasele panorame ale Muntelui Lykaeon, raul Nedhas si intinderea Marii Ionice.

Insa obiectivul principal al calatoriei este Templul lui Apollo, asadar revenim la povestirea noastra.

Sculpturi din Templul Apollo Epikourios (‘Helper')

Unul dintre cele mai importante si mai impozante temple ale antichitatii, un peisaj stancos, dur potrivit cu rolul sau de protector dar si cu impetuozitatea constructiei. Esteunic in istoria Greciei tocmai datoritaarhitecturii sale care combina o varietate deidei inedite atat in aspectul exterior , cat si aranjamentele interioare, combinand trei situluri arhitecturale diferite: ionic, doric si corintian. Unicitatea sa consta si in existenta celei mai vechi coloane corintiene din lume ( care a fost insa alterata in timpul excavarilor) si misterele legate de pozitia constructiei si existenta sau nu a unei statui de cult, dedicata zeului Apollo.
Nu au fost gasite imagini sau schite ale acesteia dar exista unele indicii care ar sugera ca acea coloana corintiana misterioasa din altar, ar constitui o reprezentare fara grafica a zeului. Totusi unul dintre istoricii greci ar fi inregistrat existenta unei statui a lui Apollo , din bronz , in Bassae, de unde a fost mai apoi mutata in 369 iH si inlocuita cu o statuie din lemn ( trupul ) si marmura (capul), tehnica specifica din acea perioada in Grecia (-de a construi statuile cu extremitatile din marmura sau piatra iar restul corpului din lemn).

Templul ce a supravietuti pana in zilele noastre nu este templul original de pe bolovanii stancosi ai crestelor Kotilion. Primul templu inchinat lui Apollo a fost inaltat catre sfarsitul secolului 7 iH, si a fost reconstruit de cel putin doua ori in 500 iH si 600 iH.

Templul de astazi a fost contruit in Muntii Arcadian de acelasi arhitect care a proiectat Parthenon-ul. Mare parte din templu a ramas nevatamat datorita izolarii sale. Are o forma clasica de templu grecesc, cu o structura interioara in forma de dreptunghi, cunoscuta sub denumirea de “cella“, inconjurata de coloane si impodobite cu un acoperis inaltat, in panta. Desi majoritatea templelor aveasu insa fata indreptata spre est, acesta este orientata dinspre nord catre sud. Un templu construit in intregime din calcarul provenit din muntii inconjuratori, partial modelat dupa Templul lui Apollo din Delphi. Frizele erau decorate cu basoreliefuri si picturi reprezentand lupte intre Amazoane si Centauri.

Situl a fost excavat de arheologisti incepand cu secolul 20 si au continuat in cea de-a doua jumatate a aceluiasi secol. Recentele cercetari incearca sa restaureze templul pentru a-i reda splendoarea istorica. Pe perioada restauratiei , acesta este gazduit in interiorul unui cort imens ( instalat in 1987 ) pentru a-l proteja de intemperiile naturii, insa ii ascunde mult din frumusetea arhitecturala.

sursa:::http://www.despre-turism.ro/templul-lui-apollo-epicurios-grecia/

2011-06-17T05:22:00.001-07:00

αποκριες 2011

2011-02-27T02:56:00.001-08:00

Se pot spune multe despre Carnavalul din Grecia insa elementul caracteristic al evenimentului e reprezentat de masca. Mastile depasesc prin maiestrie orice alte produse de acest tip. Cu ocazia carnavalului lumea isi pune mastile pe fata (asortandu-le cu costume pe masura) intrand astfel in anonimat. De-a lungul timpului acest anonimat a ascuns infidelitati, seductii, crime, iubiri si tradari iar fiecare editie a carnavalului pare sa aduca in prezent ceva din spiritul caracteristic venetian.

Acest carnaval are loc inainte de inceperea postului.

Aποκριες= καρναβάλι ( carnaval)

In fiecare primavara orasul Patras gazduieste unul dintre cele mai colorate carnavaluri din Europa si cel mai mare Carnaval din Grecia. Dateaza de peste 180 de ani. In 2011 evenimentele incep pe data de 17 ianuarie si tine pana in 14 februarie, inainte de inceperea postului Pastelui, dureaza 3 saptamani. Carnavalul de la Patras include o serie de evenimente: baluri, parade, parada de sambata noaptea, carnavalul copiilor.

Απόκριες ονομάζονται οι τρεις εβδομάδες πριν από τη Μεγάλη Σαρακοστή. Σήμερα, όμως Αποκριά ονομάζεται ιδιαίτερα η Κυριακή της πρώτης (μικρές απόκριες, της Τυροφάγου) και η Κυριακή της δεύτερης και τρίτης βδομάδας.
Ονομάστηκε έτσι, επειδή τη περίοδο αυτή, συνηθίζεται να μην τρώνε κρέας οι Χριστιανοί, δηλαδή «να απέχουν από κρέας». Λέγεται επίσης απόκριες, Απόκρεω, της Τυροφάγου, γιατί την εβδομάδα αυτή τρώνε μόνο γαλακτοκομικά και όχι κρέας, για να προετοιμαστούν σιγά - σιγά για τη νηστεία της Σαρακοστής.

Imagini de la carnavalul din Grecia

Traditii si sarbatori la greci

2011-01-06T00:31:00.000-08:00

Sarbatori Nationale

Imnul National

Imnul national al Greciei

Sarbatori Religioase

Sarbatorile de sfirsit de an in Grecia

Perioada sarbatorilor de iarna in Grecia incepe in ajunul Craciunului si dureaza pina la Boboteaza. In aceste 12 zile (Cele 12), numeroase traditii, nu o data proprii diferitelor zone, sint celebrate pe tot intinsul Greciei. Aceste traditii sint rezultate din contopirea sarbatorilor crestine clasice cu cele pagine. Catre sfarsitul epocii romane, Biserica a inlocuit sarbatorile pagine, precum Saturnaliile, Calendele etc.,transformindule in sarbatori crestine.

In timpuri stravechi, perioada Craciunului nu reprezenta zile de bucurie si destindere, ci reprezenta victoria luminii asupra intunericului. Nu intimplator 25 decembrie se afla la putine zile de solstitiul de iarna, cind noaptea este mult mai lunga decit ziua. Era celebrata atunci nasterea zeului Mithra, Neinvinsul Soare, la 25 decembrie, sarbatoare ce avea sa devina, la mijlocul secolului IV d.Hr., ziua de aniversare a Nasterii lui Iisus Christos, Noua Lumina a lumii. Conform obiceiurilor, fiecare casa se impodobea cu macheta unui vas de lemn, mai mica sau mai mare, impodobita cu ghirlande luminoase sau cu luminari. In antichitatea clasica, la Atena dar si in insulele Ionice, reprezentarea unui vas era plimbata prin oras, pentru a vesti tuturor sfirsitul iernii. Apoi, in primele veacuri ale crestinismului, grupuri de tineri umblau din casa in casa, tinind in brate un vas in miniatura si cintind “Kalanta”, ce vestea sosirea Sfintului Vasile.

Bradul de Craciun inlocuieste azi traditionala miniatura a corabiei antice, desi vechea credinta se perpetueaza in unele insule, ba chiar in vitrinele si casele oraselor se constata o revenire a ei. Pomul de Craciun nu reprezinta o traditie greceasca, in anumite zone ale tarii precum si in Asia Mica grecii, in seara de Craciun, puneau pe masa o paine in forma de cruce, in care infigeau o ramura de maslin si o inconjurau cu fructe uscate, portocale si smochine.

Intreaga familie se reunea in jurul acestei paini rituale, o ridicau cu totii de trei ori de pe masa, cantind in acest timp Christos a venit pe lume, iar masa asta era inchinata Sfintei Fecioare. Astfel impodobita, painea era pastrata in fata Inconostasului pina la Boboteaza, cind putea fi mancata.

Bradul de Craciun reprezinta, intrucitva suprinzator, o traditie bavareza, ce a aparut in Grecia odata cu inscaunarea regelui Othon, mai exact cu venirea curtii princiare a acestuia (1839). Foarte curind, bradul impodobit cu cadouri si luminarele a patruns in saloanele aristocratiei, dar a fost nevoie sa vina epoca
de dezvoltare economica, de prosperitate de dupa al doilea razboi mondial pentru a-l intilni si in caminele oamenilor de rind. Sarbatorile de sfarsit de an din Grecia sunt marcate de trei mari sarbatori: Craciunul, Anul nou si Boboteaza, cit si de doua personaje legendare, Sfintul Vasile si Kalikantzari.

Vasilopita –Traditie si cult

Din multiplele traditii crestinesti ale poporului elen, o mare semnificatie o are sarbatoarea taierii pitei Sfantului Vasile cel Mare - numita Vasilopita - de catre fiecare familie in prima zi a anului nou.

Cu acest prilej, in prima zi a anului,s e face o pita (placinta) in care se introduce un banut. In jurul ei se aduna toti membrii familiei, intr-o atmosfera de bucurie si se taie pita, in mai multe felii, de catre capul familiei. Prima felie este pentru iconostasul familiei, a doua pentru casa si in continuare cite o felie pentru fiecare membru al familiei de la cel mai varstnic la cel mai tinar. Cel care fi norocosul si va gasi in felia sa banutul, va fi norocosul anului.

Obiceiul provine din Saturnaliile (Kronia) Romane, serbare agricola, in timpul careia erau oferite zeilor primele roade ale pamintului si concomitent, se alegea prin tragere la sorti “regale Saturnaliilor”, care era considerat personajul norocos al zilei si i se acordau onoruri. Obiceiuri asemanatoare intilnim la serbarile agricole antice grecesti:Thalisia (dedicate zeitei agriculturii si a cerealelor: Demeter - Ceres) si Tharghilia (dedicate zilei de nastere a lui Apolo- zeul soarelui, luminii, muzicii, poeziei si artelelor si lui Artemis – Diana, zeita vanatorii, care se tineau in lunile mai si iunie. Ulterior, traditia populara a asociat obiceiul cu Vasilios (Sfantul) cel Mare (330-379 d Hr).

Una din variantele pentru serbarea Vasilopitei

Se spune ca atunci cind Sfantul Vasile era arhiepiscop in Cezareea Capadochie, ca sa salveze orasul de jefuirea lui de catre prefectul de Capadochia, a cerut locuitorilor sa-i dea tot aurul pe care il aveau, ceea ce au si facut spre al oferi prefectului. Dar se pare ca prefectului i s-a facut rusine de arhiepiscop si a plecat fara sa ia nimic. Atunci, arhiepiscopul, care nu mai stia ale cui sunt monezile de aur, a poruncit sa se faca placinte in care sa se introduca monezile si apoi sa fie impartite locuitorilor si astfel fiecare a luat ceea ce a gasit in placintele care li s-au oferit. De atunci obiceiul taierii Vasilopitei s-a consacrat. Tot de atunci se pastreaza credinta potrivit careia cel care va nimeri moneda va fi norocosul anului.

Reteta pentru prepararea Vasilopitei

Ingredientele necesare in urmatoarele proportii:
- 1300 grame faina
- 8 oua
- 650 ml de lapte
- 240 grame de unt
- 240 grame de zahar
- 32-38 grame de drojdie
- praf de vanilie, oaje de lamaie rasa

Aluatul, upa ce a fost intins intr-o tava,se unge cu unt topit, e pune “la crescut” intr-un loc cald si dupa ce a crescut se unge cu un ou batut amestecat cu o lingura de zahar pudra, e arunca peste el citeva bucati de zahar mai mari de zahar tos, igdale si se coace la cuptor, nitial la foc mic, poi la unul mai mare.

2011-01-01T04:04:00.001-08:00

2010-12-18T05:26:00.000-08:00

NAFLIO

2010-11-10T03:25:00.000-08:00

Pesterile din adancurile Greciei- un relief carstic impresionant

2010-10-23T10:02:00.000-07:00

Grecia detine cele mai multe pesteri din lume. Primele tentative sistematice de explorare stiintifica au fost realziate de catre sotii Ioannis si Anna Petrochilos, care au infiintat in 1950Societatea Elena de Speologie. 30 de ani mai tarziu arhivele societatii contineau o lista de 7500 de pesteri pe teritoriul Greciei, devenind la momentul respectiv tara cu cele mai multe pesteri din lume iar descoperirile au continuat .Cateva mii din cele consemnate au fost explorate si au fost apoi dezvoltate atat pentru scopuri turistice cat si stiintifice, in timp ce 100 dintre ele sunt declarate atractii turistice internationale.

Cel putin jumatate dintre pesterile Geciei pot fi gasite pe minunata insula Creta, iar din cele peste 3000 , 850 au fost explorate in intregime.

Pesterile grecesti reprezinta un element important al mitologiei grecesti. Unele dintre ele adapostesc descoperiri arheologice importante, in special din Paleolitic:

Pestera Petralona (Chalkidiki)

Cu o lungime de 2 km , aceasta pestera reprezinta o piesa extrem de importanta in explicatia evolutiei omului. Aici au fost gasite osemintele incrustate in stalactite ale unui om preistoric, cel mai antic european de pe Pamant, ce a trait acum 700.000 de ani. La intrare se desfasoara un tunel lung de 100 m unde puteti admira expozate arheologice pe rafturi de prezentare special amenjate.

Pestera Lacurilor (Kalavryta, Achaea)

Localizata in orasul Kastria , la 60 km distanta de tunelul Tripoli, reprezinta o rara creatie a naturii.
Interiorul acesteia reprezinta lacasul a 13 lacuri dispuse pe 3 nivele: o formatiune naturala unica in lume.In timpul iernii cand zapada se topeste, raul ( cu o lungime explorata 1980 m) ce strabate pestera da nastere la numeroase casacade naturale, extrem de spectaculoase . Iar in timpul verii, cand raul seaca parte din peretii si formatiunile calcaroase se usuca dezvaluind adevarate statuete de 4 m inaltime. Restul pesterii retine apa pe tot parcusul anului, alimentand cele 13 lacuri subterane.

Pestera Perama ( Ioannina)

Acopera o suprafata de 14.800 m patrati si a fost dedicata persoanjelor mitologice Pluto si Persephone. Turul turistic acopera doar 1100 m din lungimea totala a pesterii. Este una dintre cele mai frumoase pesteri ale Greciei si din Balcani, cu o varietate unica de 14 tipuri de stalactite si stalagmite, in diferite forme si dimensuni.
In afara coridoarelor sale labirintice,una dintre galeriile sale misterioase adaposteste asa numita “Cruce” o formatiune de calcar formata in mod natural prin desprinderea uni stalactite cazute de-a curmezisul unei stalagmite bifurcate.

Grota- sanctuar din Arkalochori, Creta.

Grota sanctuar

Pesterile grecesti reprezinta muzee bogate si rare in lume.

Scopul si utilitatea lor a fost si este multipla: loc de adapost pentru numeroase animale salbatice ( ursi, tigri, hiene sau lupi) dar si loc de refugiu pentru oamenii primitivi in paleolitic si neolitic. Au fost utilizate si ca spatii de venerare si de jertfe in vremurile stravechi; cele mai mari mituri grecesti sunt legate de cadrul pesterilor, astfel incat multe dintre ele au propria legenda si poveste ( ex: Legenda Pesterii Lacurilor).
Spectaculoase si totodata inspaimantatoare, pesterile au fost considerate in vremuri stravechilocatii divine, asociate cu puteri supranaturale si spirituale.De aceea multe dintre ele au fost folosite ca lacasuri funerare (Diros), pentru ritualuri ( Skoteino).Altele se leaga de evenimente mitologice cum sunt pesterile Dyktaian si Idaean din Creta , asociate cu nasterea lui Zeus. Chiar si in crestinimul timpuriu , bisericile erau construite in interiorul sau in apropierea unei pesteri.

Unele dintre pesteri contin biserici ortodoxe si manastiri , asa cum este Pestera Apocalipsei din Patmos sau Sarandaskaliotissa din Samos. Multe dintre scobiturile stancilor sau grotele acestora au fost ocupate de ermiti si pustnici. Pestera Arkoudiotissa ( “ ursilor” ) este situata langa manastirea Akrotiri din Creta si a fost considerata inca din vremuri antice ca un loc sacru , iar mai tarziu a servit ca loc de rugaciune pentru Fecioara Maria.

Nenumarate astfel de grote au au avut un rol important in timpul razboiului de independenta,functionand ca scoli secrete, spitale, ateliere de mestesugarie. Chiar si apa din pestera a fost considerata deosebita si a fost utilizata atat pentru baut, irigatii cat si tamaduire, iar in prezentgheata din pesteri este utilizata de multi bastinasi, din munti, pentru a-si conserva alimentele.

Doua dintre cele mai mari complexuri speologice sunt cel din Peninsula Mani ( grota cu apa- Diros ) si cel de la Acropole din Atena care cuprinde alte 3 caverne .

Pesterile Dirou ( /Diros, Peninsula Mani )

Pestera Dirou este cea mai lunga dintre pesterile Greciei: 15.400 m. Este un loc magic strabatut de un rau subteran cu ape cristaline ce formeaza meandre gratiose printre tunelurile si grotele pesterii. Stalactitele si stalagmitele licaresc in culori minunate dezvaluind textura minuata creata de fortele naturii de-a lungul a mii de ani.

Complexul speologic de pe Acropole, Atena, Attica.

Asclepieion ( panta de nord- vest)- in traducere “ templu de vindecare”
Pestera Auglaros
Caverna Mycenean, o fantana miceniana abandonata ( panta de nord vest a Acropolelor).
Pestera Andritsa
Cea mai recenta dintre explorarile speologice din Grecia, in perioada 2004-2005 , Pestera Andritsa este un exemplu de sit arheologic, cu sute de descoperiri in domeniu. Se pare ca scopul initial al acesteia era refugiu si aparare in vremuri de razbeliste.
O pestera extrem de interesanta se afla in apropierea lacasului de rugaciune Sfantul Nicolae din Creta, utilizata de catre rezistenta in timpul ocupatiei naziste. Este uimitor sa vezi incrustate pe peretii pesterii numele tuturor celor care si-au gasit refugiu aici.In prezent intrarea in pestera a fost amenajata ca si bar , fara a percepe taxa de intrare pentru a vizita pestera, insa cu posibilitatea de a servi racoritoare intr-un decor inedit.
Blue Cave (Zakynthos)
Culorile uimitoare ale coralilor rosii reflectati in apa albastra a pesterilor creaza o atmosfera magica, in special la apus sau rasarit. Sitaute pe insula Zakynthos , sunt accesbile doar pe mare, si reprezinta una dintre cele mai atractive locatii ale insulei. Cea mai mare dintre ele se numeste Kianoun si poate fi vizitata de catre turisti cu ajutorul barcilor disponibile de inchiriat in portul insulei. In interior puteti admira arcade minunate formate prin eroziune de-a lungul miilor de ani, arcade impodobite deasemenea cu corali rosii. Sunt un loc ideal pentru scufundari.

Cele mai adanci pesteri grecesti, in ordinea adancimii lor sunt:
-Gourgouthakas in Munti Lefka Ori, Insula Creta ( adancimea maxima explorata – 1,208 m , pana in 1997 , au ramas cateva trasee neexplorate);
- Pestera Lion tot in Muntii Lefka Ori, Creta ( -1.120 m , 2008, explorarea continua);
-Pestera Tafkoura in Muntii Psiloritis, Creta ( adancime explorata -860 m , pana in 1996, cu teritorii inca neexplorate). Aceasta detine si recordul in ceea ce priveste cele doua dimensiuni, adancimea si lungimea, situandu-se printre primele 3 ca si adancime,cu o lungime de 6.570 m.
Deloc surprinzator pentru o tara al carui relief este in mare parte format din calcar, teritoriul continental si insulele grecesti abunda in pesteri si relief carstic: numeroase pasaje subterane, deschizaturi in stanci, camere, bolte si tuneluri formate prin actiunea apei asupra calcarului.Avand in vedere imnutatea lor la eroziune, multe ramasite ale oaselor umane sau animale, vase si obiecte antice s-au conservat extraordinar de bine in crusta de calcar depusa.

BUCATARIA GRECEASCA, SAVOARE SI AROMA CU MULTA DRAGOSTE

2010-10-03T04:06:00.000-07:00

Se spune ca oriunde ai fi o felie de branza feta la masa, aduce odata cu ea toata aroma Greciei.

Daca ai vizitat Grecia, sigur ati fost impresionati pe langa templul zeitei Atena, Acropole si muntele Athos, si de traditiile culinare grecesti, bazate in special pe vegetale proaspete de sezon, condimente, mirodenii si ulei de masline.

Traditiile culinare reprezinta pentru greci un patrimoniu de pret, pe care il cultiva si respecta. Cu ata mai mult cu cat parca in nici o tara specificul bucatariei nu a fost atat de influentat de istorie ca in Grecia

Mancarea greceasca este simpla si eleganta, cu arome mai subtile sau mai tari, cu textura fina sau crocanta, proaspata sau conservata, sanatoasa si hranitoare.
Ofertele bucatariei grecesti acopera o paleta incredibil de bogata si variata de mancaruri si bauturi, rezultat al miilor de ani de istorie, de cand grecii traiesc, gatesc si mananca. Fiecare preparat grecesc are o istorie in spate si te invita in timp ce mananci, la o calatorie in trecut pe pamantul zeilor.
Totodata mancarea greceasca este un prilej de a aduna la masa familia si prietenii, atat acasa cat si in restaurante.

Influente culinare
De a lungul timpului bucataria greceasca a fost influentata de:

Extinderea imperiului grecesc din timpul lui Alexandru cel Mare, din Europa spre India, care aduce influent edin nord si Est;

Cucerirea Greciei de catre romani, care aduce influente ale cosmopolitei bucatarii romane;

Evolutia Imperiului bizantin, rezultat prin mutarea capitalei Imperiului roman la Constantinopol si cucerirea acestuia de catre turci in 1453, de aici rezultand 400 de ani de ocupatie si influenta turceasca.

Se poate spune ca Grecia are o bucatarie cu traditie inradacinata in istorie si influentata timp de secole de culturile vecine din Turcia, Orientul Mijlociu si Balcani.

Stiati ca....

Prima carte despre arta culinara a fost scrisa de un mare gurmand grec, Archestratos, in 330 I.C., acesta aratand in carte importanta si locul ocupat de arta culinara in societatea greceasca.

Traditia tichiei de bucatar isi are radacinile din Evul Mediu, din manastirile ortodoxe grecesti. Calugarii care se ocupau cu prepararea mancarii purtau pentru a se deosebi de ceilalti, astfel de palarii albe, inalte.

Intr-o mare masura se poate spune ca bucataria vegetariana are ca model si retete bucataria greceasca.

Ingrediente
Preferinta grecilor spre viata imbelsugata si dragostea pentru mancaruri simple, bine condimentate, sunt reflectate de modul de preparare a mancarurilor. Savoarea lor deosebita este data mai ales de bogatia si calitatea ingredientelor.

Maslinii dau un ulei plin de miresme, care adauga savoare mancarurilor, lamaii parfumati gem sub povara fructelor pline de arome, strugurii care rodesc in viile care imbraca dealurile, dau vinuri excelente, unele avand aroma de rasina.

Marile ofera o mare varietate de pesti si de scoici, de care profita restaurantele de pe malul mari, preparandu-le dupa retete delicioase, tipic grecesti.

Condimentele si ierburile in stare proaspata sau conservate cu stiinta sunt variate si numeroase, folosirea lor fiin dezvoltata cu pasiune de generatii intregi de bucatari greci.

Uleiul de masline
Cel mai popular si de baza ingredient grecesc este uleiul de masline. El este nelipsit in prepararea bucatelor grecesti, de la oua la dulciuri. Uleiul grecesc datorita climei de aici, este considerat de calitate si cel mai bun, fiind folosit pentru imbunatatitrea uleiurilor din alte tari.

Un dar al zeilor
Conform mitologiei grecesti, Aristaios, fiu al lui Apollo a fost trimis de zei sa aduca in dar grecilor, arta prepararii branzei. Grecii au apreciat acest dar, numit de ei "de nepretuit" si au excelat in timp. Intr-adevar, indiferent de origini branzeturile grecesti sunt considerate printre cele mai fine din lume, foarte multe sortimente dobandind protectie UE (PDO).

Feta regina branzeturilor grecesti este exportata si cunoscuta in toata lumea. Se prezinta sub mai multe variante de la semi-soft la semi-hard, mai aromata sau nu si poate fi folosita in prepararea aperitivelor, felurilor principale, garniturilor sau salatelor, sau poate fi servita ca atare, mai ales insotita de fructe.

Feluri traditionale de mancare

Aperitive

Mezedes, sunt gustari pentru cina, ce includ gustari din masline, ardei iute copt, vinete preparate la gratar, branzeturi, salate, preparate din fructe de mare... Sunt importante si diversificate pentru ca in Grecia mesele de dimineata si de pranz sunt usoare, iar cina e adesea servita seara tarziu.

Branza greceasca proaspata, e folosita pentru a insoti painea de casa facuta din seminte intregi, sau pentru a o rade peste alte preparatele.

Fila pita, este facuta dintr-un foietaj foarte subtire si garnisita cu pui si ciuperci, spanac si branza greceasca, sau miel si praz.

Feluri principale

Principalul tip de carne folosit de catre greci este carnea de miel.
Pentru mesele obisnuite, carnea de miel este inabusita in vase inalte impreuna cu legume asortate si apoi fripta la gratar; pentru sarbatori carnea se prepara in curte sau la protap

Carnea de porc, de vita, de pasare sau de vanat se prepara marinata, pe gratar sau la cuptor. Puiul se gateste fript sau inabusit.
Carnea se prepara cu legume, adesea imbogatite cu sos galben de lamaie sau cu sos de tomate condimentat cu scortisoara.

Moussakaua, garnisita cu straturi de vinete sau dovlecei, este aromata cu usturoi si dreasa pe deasupra cu ou.

Garnituri

In bucataria greceasca orezul este un ingredient important, din el preparandu-se pilafuri delicioase, asezonate cu condimente si alune. Orezul este preparat si la cuptor, cu carne, si servit apoi cu legume inabusite.

Dolmades, adica frunze de vita umplute cu orez, carne, linte si condimente.

Legumele cele mai frecvent folosite sunt mazarea, fasolea, lintea, in soiuri de culori si marimi diferite.

Salate
Salatele grecesti sunt pregatite din legume proaspete din abundenta sau din legume marinate si gatite la cuptor, condimentate cu ierburi aromate.

Ierburile cresc din belsug in munti: busuioc, oregano, menta, cimbru, salvie, coriandru...

Una din legumele preferate la pregatirea salatelor este ceapa cruda sau coapta, apoi prazul si de asemenea usturoiul;

Ardeiul si rosiile folosite au diverse culori si marimi.

Deserturi si bauturi
Fructe si dulciuri

Fructele proaspete: smochine, portocale, mere si pepene incheie de obicei cina.

In ocazii festive se servesc foietajele.
Fara indoiala cel mai cunoscut preparat de patiserie este baklavaua, facuta din mai multe foi, cu sirop de miere pe deasupra si decorata cu nuci.

Prajiturile cu unt si miere sunt un deliciu pentru dupa-amiezele tarzii cand sunt insotite de o cafea greceasca tare.
Bauturi

Vinurile grecesti sunt faimoase, ele sunt consumate mai ales dupa gustari si cu moderatie.

Ouzo (cu aroma de anason) si berea sunt deasemenea bauturi alcoolice populare.

Cafeaua neagra se consuma chiar la mesele obisnuite.

Templul lui Artemis

2010-07-02T11:25:00.000-07:00

Anul constructiei:
In jurul anului 550 I.C.
Locatie:
In orasul Efes din Grecia antica, langa orasul Selkuc de azi din Turcia.
Istorie:
Templul zeitei Artemis se considera a fi cea mai frumoasa structura construita vreodata. Artemis (Diana la romani), era in religia greaca zeita vanatorii si a naturii salbatice. In religia locuitorilor din Efes, era zeita fertilitatii. In anul 550 I.C. regele Croesus din Lydia a cucerit orasul Efes si alte orase din Grecia antica. In timpul luptei a fost distrus un templu al zeitei Artemis. De aceea, Croesus a luat decizia sa construiasca unul nou realizat de arhitectul grec Chersiphron si de fiul acestuia, Metagenes. Noul templu a fost mandria celor din Efes pana in anul 356 I.C. cand, Herostratus (un tanar din Efes) l-a ars din temelii crezind ca numele lui va intra in istorie. Ciudat sau nu, Templul lui Artemis a fost distrus in aceeasi noapte in care s-a nascut Alexandru cel Mare. Cand el a cucerit Asia Mica, s-a oferit sa-l reconstruiasca, ceea ce s-a si intamplat. Noua constructie a fost definitivata dupa moartea lui in 323 I.C. Sfantul Paul a vizitat orasul Efes in primul secol A.D. predicand crestinismul. Aici insa s-a lovit de veneratia pe care locuitorii o aveau pentru zeita Artemis. In anul 262 A.D., templul a fost distrus de goti. Locuitorii au planuit sa-l reconstruiasca dar intre timp au fost crestinati si ideea reconstructiei a fost abandonata.
Descriere:
Templul lui Artemis era faimos pentru marimea lui si pentru operele de arta pe care le gazduia. Era construit din marmura, cu o fatada decorata. Se estimeaza ca masura 106 metri in lungime si 54 de metri pe latime, avea 127 coloane de piatra inalte de 18 metri fiecare, fiind de 4 ori mai mare decat Parthenon-ul din Atena. La intrare, scari de marmura inconjurau templul. In interior erau sculpturi valoroase realizate de marii artisti ai vremii.

Bucătăria grecească

2010-06-13T02:13:00.000-07:00

Secretul bucătăriei greceşti îl constituie bucuria ospăţului comun.

De aceea, mesele sunt compuse dintr-un mare număr de mici mâncăruri, consumate de toţi cei aflaţi la masă. Bucătăria grecească are patru filoane, compuse din: ingrediente proaspete, folosirea cu iscusinţă a condimentelor şi a plantelor – culese din munţi şi sate, extraordinarul ulei de măsline şi simplitatea mâncărurilor. Nu este o întâmplare, că grecii au cel mai mic coeficient al îmbolnăvirilor sistemului circulator şi de inimă din Europa!

Măslinele – darul zeilor…

Încă din timpurile antice uleiul de măsline era cunoscut ca un produs preţios. Măslinii, a căror tăiere era pedepsită chiar cu moartea, reprezentau un obiect de cult specific. În zilele noastre
uleiul de măsline este prezent în cantităţi considerabile în mai toate felurile de mâncare greceşti. Este de o calitate remarcabilă şi aduce multe beneficii sănătăţii. Diminuează nivelul colesterolului dăunător, conţine antioxidanţi naturali şi vitaminele E şi A.

Mănâncă asemeni unui grec!Grecii adoră să mănânce bine, de aceea apreciază bucătăria gustoasă. Nu trebuie să mire fara virgula, că sunt capabili să plece într-o călătorie lungă la restaurantul, unde sunt servite cele mai bune souvlaki coapte pe grătar – felul grecesc principal. Cina îmbelşugată face, ca grecii să nu pună mare accent pe micul dejun. Pentru masa de dimineaţă este suficientă cafeaua servită în ceşti mici împreună cu o prăjitură. O diversificare plăcută o reprezintă de asemenea brânzeturile condimentate. Pentru prânz cele mai bune sunt tzatziki – iaurt cu usturoi şi castraveţi proaspeţi sau salată grecească, alături de care este servit peşte copt sau musaca.

Clasificarea uleiurilor de măsline:

Extra Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1%
Superfin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 1.5%
Fin Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 3%
Virgin – conţinutul de acizi este mai mic de 4%.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - Vasta

2010-05-24T10:49:00.000-07:00

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez, localizata in asezarea Vasta, este una dintre cele mai minunate bisericute din lume, fiind unica prin cele petrecute cu ea. Biserica este zidita pe un loc unde mai apoi au crescut copaci. Copacii au imbratisat-o si au strans-o la piept, insa fara a o deteriora. Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez. Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor. Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci." Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta.

Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII. Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad. Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona.

Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica. Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata. Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ? In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala. Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin. S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica.

Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu". Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992). Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993). Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii." Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

..........

2010-05-15T12:33:00.000-07:00

Delphi Muzeul

2010-05-11T01:07:00.000-07:00

Charioteer bronz, opera de arta a sarbatorit cea mai în Muzeul Delphi.

Sfinxul Naxian

Cele mai vechi notaţie de melodie. Foto

Pereche de statui colosale. Foto

Scutirea de la Trezorerie a Siphnians. Foto

Veşminte de cap cu şefii de aur. Foto

Statuia Cultul Antinous. Foto

Argos

2010-04-29T04:06:00.000-07:00

Denumirea "Argos"

"Argos" este un nume grecesc clasic. Cele mai răspîndite sensuri sunt cele de "câine de aşteptare pentru Ulise Master întoarcerea sa în Ithaca, şi de oraşul vechi şi contemporane din Argos. Există o altă câteva sensuri toate legate de Grecia antică:

1		"Argos", Ulise "credincios câine credincios câine "Ulise a fost numit Argos. A aşteptat Master întoarcerea sa în Ithaca de peste un deceniu, şi a fost primul care a recunoscut un rege întoarce din războiul troian, chiar dacă a fost Ulise masqueradate ca un cerşetor de a descoperi ce se întâmplă în palatul său în timpul absenţei sale. Mitul menţionează că caine foarte vechi a murit doar după recunoaşterea stăpânul său să fi îndeplinit destinul lui de credinţă. Sperăm să găsească o reprezentare în curând.

2		"Argos", un grec oraş Una dintre cele mai vechi oraşe antice greceşti care a rămas în aceeaşi poziţie pe tot parcursul istoriei sale din perioada preistorica, prin intermediul istoriei antice, perioada bizantină şi ocupaţia turcească. Argos a avut loc, de asemenea, un rol important în primii ani de statul elen imediat după rebeliune împotriva turcilor în 1821 a distrus. De multe ori, dar niciodată nu a abandonat de cetăţenii săi, Argos a fost reconstruit rapid după fiecare distrugere. Astăzi, Argos este un mic oraş modern, cu o populaţie de aproximativ 30.000. Ea aparţine de prefectura Argolida în Peloponez.

3		"Argos", un erou grec antic Un erou grec antic, fiul lui Dias (Zeus) şi Niobe, "constructor" al oraşului Argos. El a fost căsătorit cu Oceanis Peitho, sau Ismini Asopis, sau Euadni Strymonis. copiii lui au fost Kriasos, Ekvasos, Peirasos, Epidavros, Tirint, Phorbas, Argos şi Iasos. Eroul este menţionat de Hesiodos, Pherekides, Evripides, Pausanias, Apollodoros şi Yginos. mormântul eroului a fost localizat în oraşul Argos Libia. cetăţenii considerat Argos el, ca primii care au introdus cerealele în oraş dinspre şi spre templul au fondat primul Demetra Libyssa (din Libia).

4		"Argos", un gigant mitic grec O cifră exceland ale mitologiei al oraşului Argos, un nativ gigant puternic, sau fiul sau Inachos Aginor sau Arestor sau Ismene. Zeita Hera la numit în calitate de gardian al lui Io (fiica Inachos şi unul dintre preotesele lui Hera). Io a fost mascat de către Hera, la o vacă pentru a evita "dragoste Dias, dar Hermes, în urma" comenzi Dias, ucis Argos şi a furat Io. Argos ca un gardian este panoptis "(cel care vede totul)," tri-ophthalmos "(cine are 3 ochi)," tetra-ophthalmos "(cine are 4 ochi)," ekat-ophthalmos "(cine are 100 de ochi) sau "myriopos" (cel care are zeci de mii de găuri). El este reprezentat în două cu care se confruntă, sau ca având trupul acoperit cu ochii. Numele înseamnă genial "şi corpul său pline de ochi simbolizează cerul. Astfel, Argos poate fi considerată ca o formă de Dias.

Argos este un oras antic grecesc, care face parte din prefectura Argolida, în regiunea Peloponez. Ea are patru subdiviziuni principale: Kokla, Larissa, Akova, şi Timenio. Acest oras a trecut prin mai multe evenimente istorice interesante, iar trecutul ei se numără printre principalii factori care atrag turisti la terenurile sale.

oraşul Argos a fost un bastion important, şi a fost văzut de restul regiunii, ca o pată strategice. Această zonă a fost unul dintre primele locuri în regiune fiind locuita si pentru a deveni un oraş, numai egalat de acropola din Tirint si Micene.

În ori homeric, oraşul din Argos a fost condus de un discipol al lui Agamemnon, şi numele districtul în care acest oraş se află, Argolis, provine de la astfel de epoca. Mai târziu, în timpul romanilor, regiunea ar fi cunoscut sub numele de Argeia întrucât acesta a fost numele dat de către aceşti locuitori.

În timpul Războiului Persan, Argos a fost solicitat pentru a lupta şi a refuzat să facă acest lucru, care a cauzat să fie cumva dispreţuit de multe din oraşele vecine, pentru anumite perioade de timp. Acesta a fost unul dintre momentele cele mai critice şi dificile din istoria Argos, deşi a fost depăşită în curând şi să devină parte din trecut.

La începuturile secolului al 12-lea, una dintre cele mai interesante constructii din Argos a fost construit, castelul de la Larissa. Pe lângă această construcţie, acest oraş şi împrejurimile sale au primit mai multe clădiri şi construcţii uimitoare cu trecerea timpului, unele dintre ele pot fi încă observate.

In prezent, orasul Argos este cel mai mare oraş din prefectura Argolida, şi unul dintre cele mai vizitate de către turişti, de asemenea. Economia Argolis "se bazează în principal pe agricultură, şi portocale, precum şi a altor critici sunt printre principalele resurse ale oraşului. Există multe locuri interesante vizitatorii pot întâlni în timp ce acestea sunt în Argos, cum ar fi Muzeul de Arheologie sau multe constructii antice, acestea ar trebui să ceară informaţii despre atracţiile oraşului, în principal pentru a asigura respectarea nu lipsesc nici una dintre ele.

ΧΡΟΝΙΑ ΠΟΛΛA!!!

2010-04-25T02:46:00.000-07:00

DELPHI, GRECIA

2010-04-18T04:18:00.000-07:00

Delphi (sau Delfi) este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.

Locatie

Delphi se afla pe un platou in versantul Muntelui Parnassus. Ramificarea semicirculara se cheama Phaedriades, de aici se vede Valea Pleistos. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean.

Legenda

Numele de ‘Delphi’ provine probabil de la Delphinios, un epitet atasat lui Apollo pentru a reda legatura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoti din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos pana la Delphi din nord si s-a oprit la Tempe, un oras in Tesalia si a cules lauri, planta sacra pentru el. In comemorarea acestei legende, castigatorii Jocurilor Pitiene primeau o coroana de lauri culesi din Tempe.

Oracolul din Delphi

Dincolo de mit, istoria ne invata ca primul templu de la Delfi dateaza de la sfarsitul mileniului al ll-lea i.Hr. Agatat pe panta sudica a muntelui Parnas, incadrat de faleza roz Rhodini si de Flembucos, stanca de culoarea focului, intre care tasneste izvorul sacru de la Castalia, templul domina o campie acoperita de maslini, domeniul lui Apollo, interzis sa fie cultivat. La aproximativ 15 km. sud-vest de Delphi se afla orasul-port Kirrha in Golful Corintean. Pelerinii sosesc acolo fie pe mare, debarcand in micul port Kirrha, fie pe uscat, traversand stramtoarea Arachova. Delphi este un oras in Grecia antica, casa a Oracolului delfic in mitologia greaca, dedicat zeului Apollo si locuit de nimfa Cassotis, care era venerata in intreaga lume antica. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.

Incepand cu secolul al Vl-lea, orasul Delfi apare nu departe de templu, obtinandu-si resursele din trecerea pelerinilor. In 548, un incendiu devasteaza templul: el este reconstruit, mai mare si mai frumos, datorita unei subscriptii panelenice.

Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la început sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda în subsolul sfînt al templului lui Apolo.

Inainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfînt Kastal, unde isi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau în apele reci ale izvorului de munte, pentru a se incarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde inghiteau o gura de apa pentru a capata intelepciunea divina, fara de care nu puteau intra in contact cu zeul Apollo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamaie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cand fetele dadeau semne ca s-au ametit, intrau in templu si raspundeau intrebarilor puse la vizitatori, facand previziuni despre viitor. Acestea erau facute in versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca întotdeauna.

La inceput, oracolul este ascultat o data pe an. In fata succesului mereu crescand, preotii adopta un ritm lunar si folosesc doua, apoi trei preotese. Cu toate acestea, cei ce ajung sa le ceara sfatul asteapta adesea mai multe zile pana sa le vina randul. Aceste zile sunt consacrate ofrandelor, jertfelor si purificarilor. Se stropesc cu apa de la izvorul Castalia, deasupra caruia exista si azi gravata aceasta fraza: ‘O picatura ajunge bunului pelerin, cat despre cel rau, nici oceanul nu i-ar spala marsavia’. Oracolul este costisitor; solicitantul trebuie sa cumpere o prajitura foarte scumpa pe care sa o ofere pe un altar, in fata sanctuarului, apoi, pe un alt altar, el jertfeste o oaie sau o capra.

Pythia este intermediara intre zeu si oameni, este personajul cel mai important din sanctuar. Primele preotese sunt fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, insa traditia este modificata in ziua in care un barbat, manat de simturi, o violeaza pe una dintre ele. Atunci, ele sunt inlocuite cu femei in jur de 50 de ani, de obicei simple taranci din regiune.

Nu este necesar ca acestea sa posede vreun dar special pentru a indeplini aceasta functie: ele nu sunt decat instrumentul lui Apollo. In ziua oracolului, Pythia se purifica printr-o baie rituala si imbraca un costum de ceremonie. Apoi se instaleaza in fundul sanctuarului, pe un trepied de aur. Acolo, ea respira exalarea sacra (pneuma enthusi-astikon), si fara indoiala halucinogena, care se ridica dintr-o crapatura din pamant. Intra in transa, devenind vocea lui Apollo.

Urla, geme, ingana vorbe de neinteles pe care preotul (prophetes) le interpreteaza pentru a da un raspuns solicitantului. Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci cand grecii erau amenintati de persi, iar prin raspunsul dat de oracol s-a gasit solutia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strans in sanctuarul Pythiei si au intrebat-o: ‘Trebuie sa luptam impotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit cateva cetati grecesti si acum ameninta Atena, sau ar fi mai intelept sa predam armele?’. Prezicatoarea le-a raspuns: “Doar intariturile de lemn pot salva Atena!”. Politicianul Temistocle (526-460 i.Hr.), decriptand raspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie sa adune vasele de razboi in jurul Atenei pentru a o apara. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc in stramtoarea Salamina, in anul 480 i.Hr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie in aceasta batalie navala.

Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspîndit în întreaga lume civilizata.

Situl arheologic de la Delphi a fost inscris in anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Oracolul din Delphi

2010-04-18T04:03:00.000-07:00

Regi sau ţărani, greci sau orientali, oamenii din Antichitate se duc la templul lui Apollo din Delfi pentru a afla, din gura Pythiei, ceea ce le rezervă destinul. în fiecare lună, sute de persoane aşteaptă spectaculoasa transă care dezvăluie cuvântul divin. Influenţa sa este aşa de mare, încât se hotărăsc războaie conform sfaturilor oracolului; s-ar fi prăbuşit imperii dacă nu i-ar fi dat ascultare. Printre lăcaşurile de cult greceşti un loc aparte îl ocupă oracolul din Delphi, considerat drept cel mai influent şi prestigios centru religios al Eladei.

În lliada, Homer ne povesteşte despre întemeierea templului. în vremuri obscure, situl adăposteşte un oracol dedicat vechii divinităţi a pământului, Gaia. El este păzit de cumplitul dragon Tifon. Pentru

a-şi însuşi locul, Apollo îl ucide pe Tifon într-o luptă eroică. Cadavrul monstrului, putrezind în acel loc, îi lasă numele său, Pytho, însemnând „eu fac să putrezească". Apollo se transformă după aceea în delfin (Delfi) şi deturnează o corabie cretană: echipajul formează primii servitori ai templului, iar zeul promite să vină în fiecare an ca să-i sfătuiască pe oameni.

Templul lui este situat în centrul universului. El simbolizează buricul lumii, marcat de o piatră numită Omphalostes. Zeus, preocupat să verifice acest lucru, dă drumul într-o zi la două acvile, câte una la fiecare capăt al pământului; ele se întâlnesc deasupra pietrei.

Numele de "Delphi" provine probabil de la Delphinios, un epitet ataşat lui Apollo pentru a reda legătura sa cu delfinii. Apollo, se spune, ar fi venit cu preoţi din Creta pe spatele delfinilor. Conform unei alte legende, Apollo a venit pe jos până la Delphi din nord şi s-a oprit la Tempe, un oraş în Tesalia şi a cules lauri, plantă sacră pentru el. În comemorarea acestei legende, câştigătorii Jocurilor Pitiene primeau o coroană de lauri culeşi din Tempe. Alţii mai consideră că denumirea oracolului vine de la cuvintul grecesc "delphos", care înseamnă "sin", "inima" - elenii asociind acest cuvânt cu forma de mamelon a locului din virful muntelui Parnas, care ducea către o peştera întunecoasă, locuită, după legendă, de un şarpe uriaş, Pythos, care îi omoră pe toti cei care cutezau să se apropie de aceasta grotă. Potrivit miturilor Greciei antice, Apolo, fiul Zeus, a ucis acest monstru si a inaugurat Jocurile Pythice.

În Oedip Rege, Sofocle, în secolul al V-lea Î.Hr., prezintă prin vocea locastei argumentele scepticilor. Oedip este îngrijorat de prorocirile unui ghicitor, locasta îl linişteşte: „Nu te îngrijora, deci, de ceea ce spui, ascultă-mă şi află că nici o fiinţă muritoare nu înţelege nimic din arta ghicitului, în puţine cuvinte îţi voi da dovezi de-ndată. O profeţie fu odată făcută lui Laios, nu voi spune că de către Apollo în persoană, ci de către servitorii lui. Destinul regelui trebuia să fie ca el să moară de mâna copilului care s-ar naşte din mine şi din el.

Totuşi, toată lumea spune că Laios a fost asasinat de bandiţi străini, cu mult timp în urmă, pe un drum foarte mare, iar când i s-a născut pruncul, nu s-au scurs nici trei zile, că el îi şi legă picioarele şi porunci să fie aruncat de către nişte mâini străine pe un munte la care nu se poate ajunge. în acest caz, Apollo nu şi-a îndeplinit prorocirea: nici fiul lui Laios nu şi-a ucis tatăl, nici Laios, lucru îngrozitor de care el se temea atât de mult, n-a murit de mâna fiului său. lată totuşi cum fuseseră aranjate lucrurile după avertismentele oracolului: nu te nelinişti deloc. Ceea ce zeul crede nece¬sar să facă cunoscut, el o face cu uşurinţă de unul singur".
(Oedip Rege, versurile 707-725)

Dincolo de mit, istoria ne învaţă că primul templu de la Delfi datează de la sfârşitul mileniului al ll-lea Î.Hr. Agăţat pe panta sudică a muntelui Parnas, încadrat de faleza roz Rhodini şi de Flembucos, stânca de culoarea focului, între care ţâşneşte izvorul sacru de la Castalia, templul domină o câmpie acoperită de măslini, domeniul lui Apollo, interzis să fie cultivat. La aproximativ 15 km sud-vest de Delphi se află oraşul-port Kirrha în Golful Corintean. Pelerinii sosesc acolo fie pe mare, debarcând în micul port Kirrha, fie pe uscat, traversând strâmtoarea Arachova. Delphi este un oraş în Grecia antică, casă a Oracolului delfic în mitologia greacă, dedicat zeului Apollo şi locuit de nimfa Cassotis, care era venerată în întreaga lume antică. Vechii greci considerau Delphi ca fiind centrul universului.

Începând cu secolul al Vl-lea, oraşul Delfi apare nu departe de templu, obţinându-şi resursele din trecerea pelerinilor. In 548, un incendiu devastează templul: el este reconstruit, mai mare şi mai frumos, datorită unei subscripţii panelenice.

Pentru ca vaporii care se degajau din interiorul pamintului aveau o putere mai mare asupra femeilor decit a barbatilor, s-a hotarit ca numai femeile sa poata intra in legatura cu spiritul monstrului Pythos, pentru a afla previziunile despre viitor, acestea primind numele de femei pythice. Ele erau selectate din rindurile tinerelor din Delphi si trebuiau sa traiasca in cinste si austeritate. La oracolul din Delphi slujeau trei fecioare tinere care trebuiau la început sa treaca printr-un ritual de purificare, ce le dadea dreptul sa patrunda în subsolul sfînt al templului lui Apolo.

Înainte de a face profetii, fetele dormeau pe un pat din frunze de laur, pentru a putea capata puteri magice. Dimineata erau duse de catre preoti la izvorul sfînt Kastal, unde îsi dadeau jos voalul si tunica scurta si se scaldau în apele reci ale izvorului de munte, pentru a se încarca astfel cu energia fortelor magice. Dupa aceea se deplasau la izvorul Kassotis, de unde înghiteau o gura de apa pentru a capata întelepciunea divina, fara de care nu puteau intra în contact cu zeul Apolo, apoi treceau prin fata zeitei Hestia si inspirau fum de tamâie, de ramuri de pin si diferite ierburi aromatice. Cînd fetele dadeau semne ca s-au ameţit, intrau în templu si raspundeau întrebarilor puse la vizitatori, facînd previziuni despre viitor. Acestea erau facute în versuri si de multe ori aveau dublu sens, fapt care facea ca ele sa se adevereasca întotdeauna.

La început, oracolul este ascultat o dată pe an. În faţa succesului mereu crescând, preoţii adoptă un ritm lunar şi folosesc două, apoi trei preotese. Cu toate acestea, cei ce ajung să le ceară sfatul aşteaptă adesea mai multe zile până să le vină rândul. Aceste zile sunt consacrate ofrandelor, jertfelor şi purificărilor. Se stropesc cu apă de la izvorul Castalia, deasupra căruia există şi azi gravată această frază: „O picătură ajunge bunului pelerin, cât despre cel rău, nici oceanul nu i-ar spăla mârşăvia". Oracolul este costisitor; solicitantul trebuie să cumpere o prăjitură foarte scumpă pe care să o ofere pe un altar, în faţa sanctuarului, apoi, pe un alt altar, el jertfeşte o oaie sau o capră.

Pythia este intermediara între zeu şi oameni, este personajul cel mai important din sanctuar. Primele preotese sunt fecioare tinere, ne spune istoricul grec Diodor din Sicilia, însă tradiţia este modificată în ziua în care un bărbat, mânat de simţuri, o violează pe una dintre ele. Atunci, ele sunt înlocuite cu femei în jur de 50 de ani, de obicei simple ţărănci din regiune.

Nu este necesar ca acestea să posede vreun dar special pentru a îndeplini această funcţie: ele nu sunt decât instrumentul lui Apollo. în ziua oracolului, Pythia se purifică printr-o baie rituală şi îmbracă un costum de ceremonie. Apoi se instalează în fundul sanctuarului, pe un trepied de aur. Acolo, ea respiră exalarea sacră (pneuma enthusi-astikon), şi fără îndoială halucinogenă, care se ridică dintr-o crăpătură din pământ. Intră în transă, devenind vocea lui Apollo.

Urlă, geme, îngână vorbe de neînţeles pe care preotul (prophetes) le interpretează pentru a da un răspuns solicitantului. Prestigiul oracolului din Delphi a crescut deosebit de mult atunci când grecii erau ameninţaţi de perşi, iar prin răspunsul dat de oracol s-a găsit soluţia salvatoare. Se spune ca atenienii s-au strâns în sanctuarul Pythiei si au întrebat-o: "Trebuie sa luptam împotriva armatelor lui Xerxes, regele persan care a cucerit câteva cetăţi greceşti si acum ameninţă Atena, sau ar fi mai înţelept sa predam armele?". Prezicătoarea le-a răspuns: "Doar întăriturile de lemn pot salva Atena!". Politicianul Temistocle (526-460 î. Chr.), decriptând răspunsul oracolului, a ajuns la concluzia ca trebuie să adune vasele de război în jurul Atenei pentru a o apăra. Ciocnirea dintre atenieni si persi a avut loc în strâmtoarea Salamina, în anul 480 î. Chr., si grecii au reusit sa obtina o rasunatoare victorie în aceasta batalie navala

Datorita acestor pelerini, Delphi a devenit un important centru comercial, si de aici cultura greaca s-a raspîndit în întreaga lume civilizata.

Situl arheologic de la Delphi a fost înscris în anul 1987 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Delfi, cel mai mare sanctuar al Greciei Antice

2010-04-18T03:43:00.000-07:00

Delfi este un sat mic care trăieşte din turism. Are două străzi principale înţesate de restaurante, magazine şi hoteluri. Cu toate acestea acest sat mic este considerat „buricul lumii”, centrul universului. Acesta conţine un sit arheologic sublim. Turişti din lumea întreagă vin aici să admire acest sanctuar spectaculos.
Delfi vine din grecescul „delphos” însemnând „inimă”, „sân”

Delfi a trăit în epoca antică o răspândire religioasă şi morală considerabilă. Legenda povesteşte că primul sanctuar, numit Pytho, era păzit de un dragon oribil. Phyto teroriza oraşul. Într-o zi, Apolo, a slobozit doi vulturi în cele două extremităţi ale ţării. Când Apollon a ajuns la Delfi, l-a ucis pe Pytho, fiind condamnat să păzească trupele regelui Thessalia pentru a se purifica în urma acestui asasinat. Sanctuarul a fost dedicat zeului Apolo.

Datorită Pythiei, ( oracolul ), Delfi a avut un rol important în Grecia. Nu se lua nicio decizie fără ca acesta să fie consultat.
Două sanctuare magnifice

Delfi e compus din două sanctuare: cel în onoarea lui Apolo şi unul mai modest, rezervat Atenei Pronaia.

Situl de la Marmaria adăposteşte templul Atenei Pronaia, construit la sfârşitul secolului al VI-lea î.e.n. Lângă acest templu se află altarele Atenei şi al lui Zeus. Tot lângă acest templu se află unul din cele mai celebre monumente ale sit-ului, „tholos-ul” datând din 370 î.e.n. Tholos-ul este o construcţie circulară. Marmura sa este adusă din Atena. Acest edificiu este perfect.

Uriaşa sală de gimnastică din anul 330 î.e.n, servea drept teren de antrenament atleţilor care participau la Jocurile Pythice. Este cel mai mare complex sportiv din Grecia Antică. Astăzi se mai pot vedea stadionul destinat luptătorilor şi piscina rotundă.

Sanctuarul lui Apolo este un sit extraordinar. Deasupra se află teatrul. Acesta putea primi 5000 de spectatori. Grecii organizau aici sărbătorile delfice în cinstea lui Apollon.

Un stadion pentru sportivi

Datând din secolul III î.e.n. stadionul Delfi deţine o pistă cu o lungime de 178m şi o lăţime de 26m. Acesta se află pe cel mai înalt loc din oraş. De fapt, toate stadioanele din Antichitate erau construite pe terenuri înalte altfel spus, mai aproape de zei. Gradenele acestui stadion imens puteau primi 6500 de persoane. Acest stadion gigantic s-a conservat foarte bine. Pe acest stadion aveau loc jocurile phythice, competiţii sportive sau intelectuale.

Templul Pythiei

6 temple în cinstea zeului Apolo au fost ridicate de-a lungul timpului. Ruinele templului lui Apolo care se văd azi datează din secolul IV î.e.n. Acesta a fost construit, în urma unui incendiu, pe ruinele unui alt templu, mai vechi. Într-o sală din acest templu oficia Pythia. Pythia rostea prezicerile neclare şi interpretabile aşezată pe un trepied din bronz. Acest oracol era ales dintre tinerele fete frumoase şi încă caste. Apoi grecii au optat pentru femei în jur de 50 de ani îmbrăcate în tinere fete.

Această zonă oferă şi un spaţiu destul de mare pentru sporturi de iarnă, pe muntele Parnasius.
Se găsesc plaje la Itea, Kirra şi Galaxidi. Aici bogăţia ruinelor este împletită cu minunaţii munţi făcând din Delfi o importantă atracţie turistică.

Autor: Patcas Ramona

Delphi este un oras modern din Grecia. Delphi este localizat la poalele muntelui Mount Parnassus, langa Sanctuarul lui Apollo, locul Oracolului din Delphi din perioada antica. Din oras se poate ajunge in Atena cu masina in 2 h si jumatate. Orasul se bucura de un climat de tip mediteranean, cu veri insorite si uscate si cu ierni blande si ploiase. In perioada estivala, temperaturile sunt intre 17oC si 28oC. Atractia principala este situl arheologic Delphi. Acesta include Templul lui Apollo, Trezoreria Ateniana, Stadionul si Teatrul. Datand din secolul 6 i.Hr., aceste impresionante ramasite ale Greciei Antice ofera o incursiune de neuitat in timp. De asemenea in timpul iernii, orasul modern Delphi ofera turistilor partii de sky. Sporturile de iarna sunt foarte cautate in acest oras de la poalele muntilor. La 180 de km se gaseste cel mai apropiat aeroport: Aeroportul International El Venizelos, Atena.

O vizită la Delfi, templul zeului Apolo de la poalele Muntelui Parnas, din Grecia centrală, este obligatorie pentru oricine ajunge in ţara vechilor zei.

"Buricul pămăntului". Omphalos, in greaca veche. Piatra care reprezenta centrul lumii şi al universului era plasată in templul dedicat lui Apolo, din complexul religios de la Delfi. Zeul luminii şi al medicinei, considerat cel mai reprezentativ zeu al regimului diurn din panteonul grec, şi-a avut "sălaş" la Delfi incă din timpuri indepărtate. Ruinele care s-au păstrat pănă in ziua de azi datează din secolul

al VI-lea i.Hr. Iar "buricul pămăntului" poate fi văzut astăzi la muzeul deschis lăngă ruinele sanctuarului din Delphi. Muzeul adăposteşte opere de artă recuperate din situl dedicat zeului Apolo, fiind considerat unul dintre cele mai importante muzee despre arta antică in Grecia.

ORACOL. Pentru vechii greci, sanctuarul zeului luminii era considerat unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj. Legendara preoteasă a lui Apollo, Pythia, ale cărei viziuni despre viitor se spunea că erau transmise direct de zeu, a patronat oracolul din Delfi incepănd din secolul al VIII-lea i.Hr pănă in secolul al IV-lea d.Hr, avănd o extraordinară influenţă intr-o lume dominată in totalitate de bărbaţi. Preotesele care purtau titlul de Pythia erau deseori alese din familii de condiţie inaltă, fiind personaje erudite. Insă ca regulă, preoteasa care avea să rostească celor interesaţi profeţiile trimise de Apolo era selectată dintre preotesele care il slujeau pe zeu in templul său din Delfi.

Mască rituală impodobită cu decoraţiuni de aur, descoperită in ruinele templului de la Delfi. Aceasta este doar o piesă a colecţiei de bronzuri şi obiecte aurite recuperate din complexul de temple.

Statuie de tănăr (kouros), datănd din secolul

al VI-lea, i.Hr. Este reprezentativă pentru stilul dedalic, detaliile sale fiind extrem de precis şi rafinat tratate pentru o sculptură din această perioadă.

Cunoscute ca "gemenii din Argos", cele două statui, datănd din jurul anului 580 i.Hr., sunt reprezentative pentru perioada arhaică in sculptura antică greacă. Numele lor: Cleonis şi Biton.

Statuile de marmură descoperite in complexul de la Delfi sunt exemple extraordinare de sculptură din epoca clasică a artei greceşti. Unele lucrări sunt aproape intacte, fiind expuse in muzeul de lăngă temple.

"Conducătorul de care" este considerată una dintre cele mai importante piese din expoziţia permanentă a muzeului. Statuia, turnată in bronz, are detaliile anatomice lucrate cu un rafinament unic.

Sfinxul de la Naxos, datănd din 560 i.Hr., era suspendat in vărful unei coloane ionice şi păzea partea interioară, unde accesul era interzis, a sanctuarului lui Apolo, unde Pythia primea răspunsurile zeului.

imagini recente

2010-04-09T05:47:00.000-07:00

2010-04-03T03:16:00.000-07:00

2010-03-29T06:34:00.000-07:00

Pastele in Grecia

Pastele este una dintre cele mai importante sarbatori din cadrul Bisericii Ortodoxe din Grecia, care nu urmeaza aceleasi canoane ca si Biserica Ortodoxa din Est. In sambata dinaintea primei zilei de Paste, Patriarhul ortodox deschide sigiliul usii de la mormantul lui Isus Hristos, care se afla in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim si iese cu Focul Sfant. Flacara pazita de inalte fete bisericesti si oficialitati ale guvernului grec este dusa cu avionul la Atena si apoi este transportata la o biserica mica din Agia Anargyroi in Plaka. De aici „iau lumina” toate bisericile din Attika si tot restul Greciei.

Pastele in Grecia: traditii
Sambata seara, oamenii se aduna la biserici aducand cu ei lumanari stinse. La miezul noptii, preotul anunta Invierea Domnului Isus Hristos („Hristos a inviat!”- "Xristos Anesth ") si le permite credinciosilor sa-si aprinda lumanarile din Flacara Sfanta care a fost adusa tocmai din Ierusalim. Dupa ce au fost indeplinite ritualurile, preotul binecuvanteaza mancarea pe care credinciosii au adus-o la biserica si care va fi servita la masa de Paste.

Masa de Paste la greci
Dupa slujba de Inviere, grecii servesc un fel de supa numita numita „magiritsa”, un fel de drob lichid. In schimb, la masa din prima zi de Paste, friptura de miel pe gratar, "kokoretsi", este nelipsita. Dis-de-dimineata carnea de miel este pusa pe gratar pentru a se frige incet, in timp ce aroma fripturii starneste apetitul mesenilor. Christopsomon ("painea lui Hristos") este o alta delicatesa greceasca constand intr-o bucata de paine rotunda care este decoarata cu o cruce si oua rosii.
Apokries este o alta traditie greceasca, care se aseamana cu carnavalurile tinute de catolici. In Atena, in ultimele doua week-end-uri de Apokries oamenii imbraca diverse costumatii si merg la Plaka, „lovindu-se” unii pe altii cu niste bete din plastic care chitaie si aruncand cu confetti. In Tracia si Macedonia, tinerele imbraca un port traditional denumit Lazarins si colinda satele cantand piese cu o tematica religioasa.

Bucataria Greceasca poate fi considerata una dintre cele mai bogate si felurite din lume. Folosirea retetelor simple, insa desavarsite de gust, a adus celebritate bucatarilor greci. Grecii sunt, asemenea romanilor, ortodocsi, iar traditiile lor sunt similare cu ale noastre. Bucatele pe care insa gre...

G R E C I A A N T I C A

2010-03-27T09:00:00.000-07:00

Mitologia grecilor este extrem de bogata, mai intai prin faptul ca la crearea nenumeratelor figuri de zei, semizei eroi a contribuit imaginatia mai multor generatii si oameni de talent.

In conceptia vechilor greci zeii nu trebuiau izolati de muritori ci se amestecau in viata lor impiedicandu-le actiunile aducandu-le fericire s-au nenorocire.

Inainte de a-si inchipui chipurile zeilor grecii au atribuit puteri zeesti unor obiecte apoi unor animale si in cele din urma unor fiinte cu chip omenesc.

Uneori zeii se casatoreau cu muritoare sau invers cum ar fii TETIS, divinitatea marii, cu Peleu iar din casatoria lor a luat nastere AHILE.

JOCURILE OLIMPICE

La poalele muntelui Olimp era orasul Olimpia unde aveau loc jocurile olimpice in cinstea lui Zeus. Ele erau distractii organizate de magistrati spre marea bucurie a poporului. Se adunau din toate colturile lumii iar olimpiada avea loc odata la patru ani.

Solemnitatea dura cinci zile; incepea prin sacrificii aduse lui Zeus. Altarul era impodobit cu ghirlande de flori si toata noaptea se cantau rugaciuni acompaniate de instrumente (lira, kithara, fluiere si tobe).

A doua zi incepeau jocurile propriu-zise pe stadion si pe hipodrom. Pe stadion se desfasurau alergari concursuri de forta, lupta, box si pentatlonul. La lupte participantii se ungeau cu ulei penru a fi mai greu de imobilizat. La box isi inveleau mainile in piele impletita care aveau prinse din loc in loc lame de plumb ceea ce facea din acest sport unul foarte periculos. La pentatlon se cuprindea lupta, alergarea, saritura in lungime si aruncarea discului si a sulitei. Pe hipodrom aveau loc curse de cai. Se desfasurau in toate cele patru zile. Cursele de care erau intre vehicule cu doua roti si doi cai si intre care cu patru roti si cu doi cai sau patru cai.

Ultima zi era a triumfatorilor. Cei care se intorceau de la o lupta importanta pentru tara lor defilau incarcati cu arme stralucitoare in timp ce poporul ii aclama.

Nu numai pentru Zeus se faceau jocuri ci si pentru ATENA in orasul Kekrops. Semanau cu jocurile olimpice in prima parte cuprinzand curse de alergari, intreceri de care si lupte, si se deosebeau prin zilele dedicate concursurilor de poezie si muzica fiindca Atena simboliza forta gandirii si perfectiunii in arte si de la ea venisera catre oameni tainele stiintelor.

Subiectele acestor concursuri erau cantecele si poeziile. Aezii cei mai buni primeau cununa de lauri si onorurile adesea substantiale ale magistratilor.

Sarbatoarea se sfarsea cu un mars solemn pana la templul zeitei unde avea loc schimbarea de catre protese a peplos-ului de pe statuia zeitei.
Aceasta era facuta de catre FIDIAS din fildes si aur si o infatisa pe zeita purtand pe cap coiful cu cei doi grifoni si sfinxul, in mana cu o sulita, pe piept cu egida ornata cu capul Meduzei.

MITURI, MITOLOGIE
Din timpuri stravechi omul incearca sa-si explice diverse intamplari, fenomene naturale ce se petreceau sub ochii lui si le-a apropiat personificandu-le, dandu-le un nume si un chip. Legendele despre zei sau eroi care povestesc despre nasterea lumii sau despre originea unor ritualuri luand cate ceva din traditia poporului se numesc generic mituri.

Culegerea a mai multor mituri ale aceluiasi popor formeaza mitologia.Initial a fost de factura religioasa dar apoi a fost transformata in rapsodii. Printre cele mai frumoase mitologii se afla mitologia greaca.

EPOPEE

Caracterul esential folcloric al miturilor a fost modificat intr-un moment in care un poet le-a strans intr-o singura opera, intr-o epopee.In antichitate poezia era considerata inspiratie divina, venita de la zei. Poezia si poetii (azeii) erau apreciati in cetati mai ales la festivitati si sarbatori.
ZEI, SEMIZEI SI EROI
In orice religie orice mitologie exista o erarhie a personajelor. Nu e vorba doar de bun rau ci despre grade.

ZEII. Atotputernicia lor asupra uniu domeniu, spatiu, sentimentele oamenilor, viata este totus maleabila. Zeii sunt asemenea oamenilor se manie, se cearta, se tem, se sperie, se indragostesc, sunt gelosi, gresesc si uneori isi recunosc greselile. Sunt un fel de supraoameni ce tin in mana niste atribute ideale ale puterii, de care, de altfel, nu stiu totdeauna sa se foloseasca eficient. Singurul lor avantaj esential si diferentiator este nemurirea.

SEMIZEII. Sunt copii zeilor cu muritorii. Ei au iesite din comun si atribute supranaturale. Adesea se revolta contra autoritatii paterne si sunt pedepsiti aspru caci zeii se cam tem de forta lor. Daca zeii sunt descrisi ca avand infatisare umana, semizeii sunt imaginati prin excelenta cu atribute fabuloase: de pilda centaurii, monstrii, titanii, ciclopii…

EROII. De obicei sunt personaje reale carora li se atribuie, pentru slavirea nemuritorilor, calitati de exceptie, fapte iesite din comun, destine glorioase sau tragice, ca in mai toate legendele. Dupa moarte sunt primiti ca si semizeii, in Campiile Elizee sau aruncati in Tartar.

Φωτογραφίες της Αθήνας & της Αττικής

2010-02-25T05:41:00.000-08:00

Πάνε μέρες που δε σου 'πα σ' αγαπώ

2010-02-23T06:33:00.000-08:00

Έρωτες εφήμεροι
Εκδρομή διήμερη
Άμμος τα παλάτια μου
Κι η θλίψη μες στα μάτια μου

Μια χαρά και μια καημός
Μια στο τρένο μια σταθμός
Πρόσθεση κι αφαίρεση
Εσύ είσαι η εξαίρεση

Έδιωξες πια τη βροχή
Ουράνιο τόξο έχει βγει

Πάνε τώρα μέρες που δε σου 'πα σ' αγαπώ
Μα η αγάπη μου για σένα δυναμώνει
Πριν να έρθεις ήμουνα στον άνεμο φτερό
Τώρα δέντρο που πολύ βαθιά ριζώνει

Λάθος συναισθήματα,
Της καρδιάς συνθήματα
Βρήκα τον παράδεισο
Δυο βήματα απ' την άβυσσο

Βράδια αξημέρωτα
Ψάχνοντας τον έρωτα
Τέλος τα ταξίδια μου
Για το όνειρο μου πυξίδα μου

Biserica Sfantul Apostol Andrei - Patras

2010-02-19T01:43:00.000-08:00

Biserica Sfantul Apostol Andrei este o mareata biserica din orasul grecesc Patras. Orasul Patras este al treilea oras ca marime din Grecia si este capitala judetului Ahaia, ce se afla in nordul peninsulei Peloponez, la 215 de kilometri vest de Atena. Orasul se afla la poalele muntelui Panchaikon, cu deschidere la Golful Patras.

Istoria orasului Patras se intinde pe o perioada de patru milenii, sub dominatia Imperiului Roman, el devenind unul dintre marile centre cosmopolite din estul bazinului mediteranean.

Patras este numit "poarta occidentala a Greciei" datorita faptului ca el este un centru comercial international, in timp ce portul sau foarte animat reprezinta punctul ce comunica cu Italia si intr-adevar, cu restul Europei Occidentale

Conform traditiei crestine, orasul Patras a fost locul martiriului Sfantului Apostol Andrei. Acest sfant apostol a si propovaduit in acest loc invatatura crestina incredintata lui direct de catre Mantuitorul Hristos.

In orasul Patras sunt doua mari biserici legate de Sfantul Apostol Andrei:biserica cea veche, ridicata pe locul martiriului sau, si biserica cea noua, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

Sfantul Apostol Andrei - 30 noiembrie

Sfantul Apostol Andrei este ocrotitorul orasului Patras. El s-a nascut in Betsaida, un orasel de pe malul lacului Ghenizaret, fiind fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul.

Auzind, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe Sfantul Ioan, aratand cu degetul catre Iisus si zicand: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan, 1, 29), Sfantul Andrei l-a lasat pe Ioan si a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: "Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos" (Ioan, 1, 41). Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si "Apostolul cel dintai chemat al Domnului".

Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-l pe drumurile Tarii Sfinte. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, si, mai presus de toate, a vazut Patimile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui "intai chemat", i-a cazut sortul sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeia.

Tot Sfanta Traditie ne mai spune si ca Sfantul Andrei a avut un sfarsit de mucenic, fiind rastignit, in orasul Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei".

Biserica cea veche din Patras

Exact pe locul in care a fost martirizat Sfantul Andrei, astazi se inalta o basilica ortodoxa - biserica cea veche a orasului Patras. Aceasta a fost ridicata peste ruinele unei foste basilici bizantine, daramata de turci, care la randul ei fusese ridicata peste ruinele unui templu antic grecesc; templul era inchinat zeitei Demetra.

Biserica cea veche a orasului, ridicata in imediata apropiere a bisericii celei noi, a fost construita intre anii 1836-1843. Langa aceasta biserica veche se afla si "fantana Sfantului Andrei", inca un loc in care credinciosii vin cu mare evlavie. Conform traditiei locului, acesta era locul in care Sfantul Apostol predica "Vestea cea Buna".

Biserica Sfantul Apostol Andrei - biserica cea noua

Biserica cea noua a orasului, de factura bizantina, a fost intemeiata in anul 1908 de catre regele George I, fiind sfintita in anul 1974 de catre mitropolitul orasului, episcopul Nicodim. Biserica Sfantul Andrei din Patras, este cea mai mare biserica din Balcani, in interiorul ei putand incapea un numar de 5.500 de credinciosi.

Aceasta sfanta biserica are o arhitectura impresionanta. Lucrarile de constructie au fost supravegheate de catre arhitectul Anastasioa Metaxas, iar dupa moartea acestuia (1937) de catre architectul Georgios Nomikos.

Domul central al bisericii se afla la o inaltime de 46 de metri. Asupra acestuia se inalta o cruce de cinci metri, in intregime placata cu aur. Alaturi de aceasta, biserica mai este presarata cu inca 12 cruci mai mici. Acestea, dimpreuna cu cea mare, au un frumos simbolism: Hristos si cei doisprezece Apostoli.

Interiorul bisericii este imbracat cu minunate picturi bizantine si icoane. Tot in interiorul bisericii, pelerinii se pot inchina Sfintelor Moaste ale Sfantului Andrei (capul sfantului), cat si unei bucati din crucea in forma de X, pe care acesta a fost rastignit.

2010-02-14T03:14:00.000-08:00

2010-02-13T10:15:00.000-08:00

Mihalis Hatzigiannis

2010-02-10T05:48:00.000-08:00

Κρυφά σ' ένα στενό

Είδα αυτό που ευχόμουν να μην το δω
Εσύ με άλλον μαζί
Μοιάζει εικόνα αστεία και τραγική

Αυτό που τόσο φοβάμαι
Ο τρίτος δε θέλω να 'μαι
Κι απόψε μόνος κοιμάμαι
Δε θέλω ο τρίτος πια να 'μαι
Σ' αυτό το δρόμο που πάμε
Δε θέλω ο τρίτος πια να 'μαι

Κρυφά σ' ένα στενό
Ένα κουβάρι είστε αγκαλιά κι οι δυο
Εδώ πώς να σταθώ
Τι είναι για σένα και τι είμαι κι εγώ

Αυτό που τόσο φοβάμαι
Ο τρίτος δε θέλω να' μαι
Κι απόψε μόνος κοιμάμαι
Δε θέλω ο τρίτος πια να 'μαι
Σ' αυτό το δρόμο που πάμε
Δε θέλω ο τρίτος πια να 'μαι

Δειλά σ' έναν γκρεμό
Είδα να πέφτω πριν καλά το σκεφτώ
Με θες, μα θες πιο πολλά
Ποια είναι τα μέτρα σου
Και ποια η σιγουριά

Πάνε ώρες που 'χω εδώ
χωρίς αναπνοή
Σε ταυτόχρονο ρυθμό
δενόμαστε μαζί
Δυναμώνεις το σφυγμό
Στενεύει η επαφή
Θεέ μου όλα τα 'χω δει....

Και αντίστροφα ο χρόνος μετράει
κι αγκαλιαζόμαστε κι ενώνουν τα χέρια
Σαν τρελή η καρδιά μου χτυπάει
κι εκτοξευόμαστε οι δυο μας στ' αστέρια
Μα σε ταχύτητα όπως πάμε φωτός
Τα μάτια κλείνω και σφυχτά σε κρατάω
Και πριν προλάβει να εκραγεί ο ουρανός
Στ'αποκορύφωμα του τέλους ξεσπάω.
Σ'αγαπάω

Πανε ώρες που 'πα εδώ τελειώνει η λογική
Κατι πέρα απ'το μυαλό
μου δίνει εντολή
Σ' άλλη διάσταση θα μπω
θ' αλλάξω εποχή
Αφου όλα τα 'χω δει..

masca

2010-02-10T04:54:00.000-08:00

Grecii se pregatesc de carnaval!!!

2010-02-08T08:47:00.000-08:00

Χέρια ψηλά-(Mainele sus)

2010-02-08T03:16:00.000-08:00

Δεν ξέρω μάτια μου τι θα πει αγάπη,
όλοι μια λέξη λένε κι είν αρκετή.
Μαζί σου έμαθα να ψάχνω αυτό το κάτι
που κάνει δυο κορμιά να αντέχουνε μαζί.

Χέρια ψηλά κι όλα τα φτάνω,
έλα να πάμε απ'την αγάπη πιο πάνω.
Χέρια ψηλά δως μου να ανέβω.
Σ'ένα θεό,σε σένα τώρα πιστεύω.
Χέρια ψηλά κι όλα τα φτάνω,
έλα να πάμε απ'την αγάπη πιο πάνω.
Χέρια ψηλά κι είμαι μαζί σου,
έτσι κερδίζω στη ζωή τη ζωή σου.

Όλος ο κόσμος γύρω λέει σ'αγαπάω
όμως για μας δε φτάνει μόνο ένα φιλί.
Μαζί σου έμαθα τα ρήματα να σπάω,
δες πόσα σ'αγαπώ φωνάζει η σιωπή.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - Vasta

2010-02-06T14:00:00.000-08:00

Vasta este o localitate din municipalitatea Megalopolis, in prefectura de Arcadia, Peloponez, Grecia. Vasta, micuta asezare din Arcadia, este cunoscuta lumii intregi pentru "miraculoasa bisericuta" a Sfintei Teodora de Peloponez.

Biserica Sfanta Teodora din Peloponez - biserica din care au crescut copaci

Aceasta sfanta a vietuit in secolul al XI-lea, in vremea maretului Bizant. Cand regiunea a fost asaltata de banditi, Sfanta Teodora a fost nevoita sa-si apere, dupa puteri, satul, insa, ca femeia, nu putea face prea multe. Pentru a nu fi respinsa din oaste, Teodora s-a deghizat in soldat si a intrat in randurile luptatorilor.

Din randuiala lui Dumnezeu, Teodora nu a supravietuit luptei. Se zice astfel ca, pe cand zacea intinsa la pamant, ea ar fi soptit cuvintele: "Fie ca trupul meu sa devina biserica, sangele meu sa devina rau de apa, iar parul meu sa devina padure de copaci."

Locuitorii din Vasta, miscati de eroismul acesteia si indurerati pentru pierderea ei, au construit o biserica pe locul unde a avut loc batalia si unde a si adormit in Domnul sfanta. Bisericuta din piatra a fost construita de localnici undeva intre secolele X-XII.

Legendele locului marturisesc cum ca un rau al zonei si-a schimbat traseul, ajungand astfel sa treaca chiar pe sub temelia bisericii construite de ei. Mai apoi, copaci au inceput sa creasca din acoperisul bisericii, ale caror radacini nu se vad nici in interiorul bisericii, nici sub tavan si nici pe lateralul cladirii. Sute de ani au trecut, insa radacinile tot nu se vad.

Astazi, pe acoperisul bisericutei ridicate in cinstea Sfintei Teodora de Peloponez, se afla un numar de 17 copaci uriasi. Cea mai mare parte dintre ei sunt inalti de peste 30 de metri, unii dintre ei avand o grosime de peste un metru. Multi dintre copaci au o greutate de peste o tona. Totusi, desi acoperisul bisericutei este subtire, fara nici o intaritura speciala, rezista ca prin minune. Oamenii de stiinta care au cercetat cazul isi marturisesc neputinta de a explica cum cresc copacii pe un acoperis subtire fara sa se prabuseasca biserica.

Sfanta Teodora din Vasta a ajuns, in foarte scurt timp, mult iubita de crestinii din zona. Minunile nu au incetat sa apara, multi gasindu-si alinare la mormantul sfintei. Biserica Ortodoxa a Greciei a canonizat-o, iar pelerinajele in Vasta nu inceteaza niciodata.

Se intampla adesea ca Sfanta Teodora de Peloponez sa fie confundata cu Sfanta Teodora din Alexandria, care imbracandu-se in haine de barbat a intrat si s-a nevoit intr-o manastire de calugari. Si-a luat numele de Teodor. O femeia a l-a acuzat pe "Teodor" ca a lasat-o insarcinata, iar sfanta a tacut, pentru a nu crea sminteala. Pentru mai multe, sa cititi viata Sfintei Teodora din Alexandria.

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de "Archaeometrie" din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special in Grecia pentru "a studia" minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat "sa inteleaga" misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit "un corp viu".

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: "Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua" (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: "Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului" (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: "De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului" (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: "Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase" (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: "Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii."

Makrigiannis, geolog: "Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece" (1993).

imagini